Piața Unică Europeană

INTRODUCERE

Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economico- social şi politic, în construcţie, de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură economică şi socială la scară societală.

Procesul de formare şi consolidare a spaţiului european a presupus o serie de transformări ale structurilor economice şi socio-politice, care s-au concretizat în formele îmbrăcate de-a lungul timpului:

- zona de comerţ liber, care reprezintă acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unui acord prefenţial de comerţ, dar fiecare ţară îşi menţine propriile bariere comerciale în comerţul cu ţările nemembre.

- uniunea vamalã, ca formă de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele în comerţul desfăşurat între ele şi adoptă un tarif vamal extern comun faţă de terţi - piaţa comunã, care reprezintă o uniune vamală

în cadrul căreia liberalizarea mişcării bunurilor şi a serviciilor este acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre.

- piaţa internã, formă care presupune, în afara realizării unei pieţe comune pentru libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, creşterea coeziunii economice, armonizarea politicii sociale, consolidarea instituţiilor comunitare;

- uniunea economicã şi monetarã, care se formează, pornind de la piaţa internă unică, în cadrul căreia are loc creşterea gradului de armonizare a politicilor economice naţionale, în special a celor vizând sfera monetar financiară, până la adoptarea unei monede unice şi a unor instituţii comune de gestionare a chestiunilor monetar financiare la nivel comunitar.

- integrarea economicã completã (sau totală) ca ultim stadiu al integrării în cadrul căruia unificarea politicilor economice este întregită prin stabilirea unei unităţi supranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.

Integrarea economică completă presupune parcurgerea tuturor etapelor descrise anterior, spaţiul integrat căpătând trăsături apropiate de cele ale unei economii naţionale: instituţii comune care guvernează cu ajutorul unei legislaţii comune utilizând un buget comun şi adresându-se unei pieţe de producţie şi de desfacere comună; utilizarea unei monede unice şi a unui sistem bancar omogen, a politicilor interne şi externe comune.

In prezent, Uniunea Europeană se află în faza de construcţie a Uniunii economice şi monetare.

Din Uniunea economică şi monetară, ca formă de integrare, fac parte toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, cu deosebirea că unele dintre ele (Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, şi Spania) au adoptat moneda Euro, două state (Marea Britanie şi Danemarca) beneficiază de clauza , care le permite să aleagă dacă să facă sau nu parte din zona euro, iar celelalte state membre, care au statutul de „stat membru cu derogare de la adoptarea euro” vor trebui să adere la euro într-o perioadă nedeterminată.

Privită ca o etapă superioară a integrării multinaţionale, Uniunea economică şi monetară este rezultatul adâncirii, a intensificării integrării şi presupune:

- politică monetară comună

- strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre

- monedă unică

- liberalizarea fluxurilor de capital

- un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară.

Condiţia de bază pentru crearea şi funcţionarea unei forme integrative de tipul uniunii economice şi monetare o constituie existenţa unei pieţe comune a bunurilor şi serviciilor, deşi în cazul Uniunii Europene, Uniunea economică şi monetară este mai degrabă asociată cu piaţa internă unică.

Stadiul de Uniune economică şi monetară, care presupune, aşa cum am arătat anterior, eliminarea cursului de schimb şi aplicarea unei politici monetare comune conduce la diminuarea unor costuri şi riscuri care, anterior, au putut să accentueze sau, după caz, să împiedice interpenetrarea pieţelor de capital, să genereze distorsiuni în funcţionarea pieţei agricole comune sau să nu permită politicii industriale o dezvoltare unitară care să conducă spre o piaţă comună în domeniu.

Lucrarea de licenţă prezintă cu precădere etapa implementării pieţei unice europene care a fost continuată de uniunea economic şi monetară.