Politica de Produs în Domeniul Social la Societatea de Cruce Roșie din România

Introducere

Lucrarea de față este structurată în patru capitole reprezentative ce redă aplicabilitatea totală a componentei celei mai importante ale mix-ului de marketing, și anume politica de produs în domeniul social-umanitar din România.

Pentru o analiză mai exact realizată am ales ca punct de observație Societatea Națională de Cruce Roșie din România sau mai pe scurt abreviată, S.N.C.R.R. Aceaste capitole sunt regăsite în conținut astfel așezate: Capitolul I denumit, Prezentare generală a Societății Naționale de Cruce Roșie din România în cadrul căruia se regăsesc subcapitole ca Descriere și istoric, Principii Fundamentale și Structura teritorială, ce conțin date generale despre Crucea Roșie Română de la înființara sa și până azi, despre adoptarea după Revoluție a Principiilor Fundamentale ale Mișcării Intenaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie și despre structura în care este împarțită S.N.C.R.R. pe întreg teritoriul României. Capitolul II este denumit Analiza mediului extern al organizației și este împarțit în două subcapitole, Micromediu de marketing și Macromediu de marketing, ce vorbesc despre componentele mediului extern ce intră în coexistență cu organizția și ce o poate influneța. Capitolul III reprezentativ denumit Politica de produs are ca sub capitole Conținutul politicii de produs, Dimensiunile gamei de produs, Analiza gamei de produs și Ciclul de viață a produsului social ce exemplifică particularitățile politicii de produs în domeniul social în acest mediu economic şi social aflat în permanență schimbare cum este cel al României. O condiţie esenţială a existenţei societăţii umane fiind producţia, pentru aceasta omul foloseşte unelte ce acţionează asupra naturii, astfel între om şi natură se creează raporturi de interdependenţă care în cele mai multe cazuri cei doi au de suferit. Un ultim capitol, cel de-al IV-lea este Alternative strategice în politica de produs, unde sunt ilustrate cele mai însemnate strategii cu care Societatea Națională de Cruce Roșie din România se luptă pentru creșterea capacității societății civile și a organizațiilor de Cruce Roșie și Semilună Roșie, în cele mai urgente situații de vulnerabilitate, pentru reducerea numărului de răniri, decese și a impactului dezastrelor, reducerea impactului bolilor și a urgențelor în domeniul sanatății publice, pentru reducerea discriminării și excluziunii sociale ale indivizilor și promovarea respectului pentru diversitate și demnitate umană.

La finalul lucrării voi cumula cunoștințe atât în domeniul marketing-ului clasic cât și a celui social, prin prisma particularitățiilor organizaților sociale ce acționează inedit față de practica consacrată a marketing-ului clasic.

1. PREZENTARE GENERALĂ LA SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE CRUCE ROŞIE DIN ROMÂNIA

1.1. Descriere și istoric

Societatea Națională de Cruce Roşie din România este o organizaţie social-umanitară, membră a Mișcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, înfiinţată la 4 iulie 1876. Este auxiliară autorităţii publice din România şi abilitată prin lege să asigure asistenţă umanitară în cazul unor eventuale dezastre şi să vină în ajutorlul persoanelor vulnerabile.

Misiunea acesteia este de a proteja viaţa şi sănătatea oamenilor, de a asigura respectul faţă de fiinţa umană, de a prevenii şi alina suferinţa oamenilor, fără să discrimineze vreo naţionalitate, rasă, religie, clasă socială sau politică.

Viziunea constând în acţiunea unitara, prin care aceasta se adaptează schimbarilor dinamice din cadrul societăţii pentru a putea sprijini comunităţile, să facă faţă situaţiilor de criză şi suferinţei umane. România a devenit parte semnatară la prima Convenţie de la Geneva încă din 1864, însă abia doisprezece ani mai târziu a luat fiinţă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România care şi-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucureşti. Printre cei ce au luat parte la semnarea actului a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie Română, se regăsesc importante personalităţi ale vremii cum ar fi: George Gr. Cantacuzino, Ion Ghica, Nicolae Creţzulescu, C.A. Rosseti, Dimitrie Sturza și Dr. Carol Davila.

Din primele săptămâni de existenţă şi până în ziua de azi Societatea Naţională de Cruce Roşie Română a efectuat nenumărate misiuni umanitare de-a lungul teritoriului țării cât şi în afara ei. Printre cele mai însemnate misiuni regăsindu-se:

- Misiunea umanitară de frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. La nici trei săptămâni de la înfiinţare S.N.C.R.R. trimite prima ambulanţă ce avea menirea de a acorda prim-ajutor militarilor răniţi, de orice naţionalitate.

- Misiunea umanitară din timpul Razboiului de independență când S.N.C.R.R. a intervenit cu personal, ambulanţe şi trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie. Pe frontul de la Rahova, voluntarii acesteia s-au luptat să limiteze ravagiile febrei tifoide.

- Ȋn 1885, în timpul Primului Război Balcanic, S.N.C.R.R. a intervenit cu abulanţe în Bulgaria şi Serbia la acordul lor, pentru ingrijirea răniţiilor. Priceperea şi grija doctorilor români au fost apreciate în mod deosebit de guvernele ţărilor amintite mai sus.

- Ȋn 1913, în perioada celui de-al Doilea Război Balcanic, personalul Spitalului Mobil al S.N.C.R.R. a acordat prim-ajutor şi asistenţă militarilor bolnavi de holeră de pe teritoriul Bulgariei.

- S.N.C.R.R. a intervenit cu corturi de mare capacitate, echipamente medicale şi personal sanitar la cererea statului român imediat după al Doilea Razboi Balcanic, deoarece la reîntoarcerea trupelor militare, holera s-a extins şi în România.