Publicitatea și Marketing

Introducere

Marketingul modern nu înseamnă doar realizarea unui produs bun, stabilirea unui preţ atractiv pentru acesta astfel încât să fie accesibil consumatorilor vizaţi. Firmele trebuie să şi comunice atât cu clienţii actuali, cât şi cu cei potenţiali. Prin urmare, fiecare firmă în mod inevitabil, trebuie să desfăşoare atât activităţi de comunicare cât şi activităţi promoţionale.

O firmă modernă deţine un sistem complex de comunicaţii de marketing, ea nu încetează să investească în realizarea unei puternice recunoaşteri a produsului său de către consumatori şi în consolidarea preferinţelor acestora. Însă, mesajul ce face obiectul comunicării nu trebuie lăsat în voia întâmplării.

Astfel, pentru a comunica în mod eficient, firmele încheie contracte cu agenţiile de publicitate care urmează să elaboreze reclame eficiente, angajează specialişti în promovarea vânzărilor care să conceapă programe de stimulare a dorinţei de cumpărare a clienţilor, angajează specialişti în publicitatea directă care să intre în legătură cu clienţii actuali şi de perspectivă, încheie contracte cu firme specializate în relaţii publice care urmează să facă publicitate produsului şi să impună pe piaţă imaginea firmei.

Pentru cele mai multe firme nu se pune problema dacă să comunice sau nu ci pentru ceea ce trebuie să spună, cui şi cât de des.

În legătură cu aceste aspecte, există, ceea ce specialiştii în marketing numesc, mixul promoţional de marketing.

Pentru obţinerea unui impact maxim al comunicării, mixul promoţional presupune combinarea eficientă a instrumentelor sale principale: publicitatea, promovarea vânzărilor, publicitatea directă, relaţiile publice, vânzarea personală.

Publicitatea ca şi componentă a mixului promoţional de marketing face obiectul acestei lucrări.

CAPITOL I

SCURT ISTORIC AL PUBLICITĂŢII

1.1. Istoria publicităţii

“Marketingul în ansamblu vizează cumpărătorii de produse şi servicii, în timp ce reclama se adresează consumatorilor de mesaje publicitare”.

Comunicarea în scop persuasiv datează din Antichitate. În Babilon, Egipt, Grecia au apărut inscripţii pe pereţi, tăbliţe de argilă, papirus sau pe alte suporturi, conţinând anunţuri de evenimente pentru colectivitate, de recompense pentru acţiuni solicitate din partea membrilor comunităţii, sau oferte de produse şi servicii. Asemenea inscripţii şi desene sunt străbunicile reclamei de astăzi.

Se poate chiar afirma că, încă înaintea apariţiei scrisului, s-a manifestat o formă orală de publicitate prin mesaje strigate pe străzi, la punctele de vânzare a produselor şi în alte locuri.

Iniţial mesajul publicitar avea ca scop unic informarea. Cu timpul, însă, s-a ajuns la mai multe mesaje simultane care concurau pentru a capta atenţia publicului. Acest lucru i-a determinat pe emiţătorii mesajelor să se adapteze, fiecare căutând metode cât mai interesante pentru a atrage atenţia clienţilor potenţiali. În acest fel, forma de prezentare a mesajului capătă o importanţă majoră, devenind factorul determinant care face ca reclama lor să fie recepţionată şi reţinută.

În acest mod în reclamă şi-au făcut apariţia elemente estetice şi emoţionale care pe parcursul timpului au căpătat o importanţă tot mai mare, ele devenind în prezent reclama înseşi. Nu este o surpriză pentru nimeni, în zilele noastre, ca un produs să fie catalogat de către consumatori în funcţie de cât de apreciată este reclama produsului respectiv.

În secolul al XV-lea, apariţia tiparului a marcat trecerea la comunicarea în masă. O nouă cale pentru răspândirea reclamelor se descoperise, ea abia aşteptând să fie probată. Ulterior, dezvoltarea tehnicii tipografice a facilitat multiplicarea mesajelor iar evoluţia mijloacelor de transport a permis difuzarea acestora pe arii geografice întinse.

Ştiinţa de carte, care s-a răspândit cu trecerea timpului, şi prosperitatea crescândă a afacerilor au accentuat importanţa reclamei şi au determinat diversificarea ei, apariţia unor noi forme de reclamă.