Crearea Imaginii în Spațiul Mediatic

INTRODUCERE

O lucrare intitulată “Crearea imaginii în spaţiul mediatic” în contextul actual al exploziei “celei de-a patra puteri în stat” – mass media, reprezintă o adevărată provocare, fapt care m-a determinat să aleg această temă de proiect, în speranţa că voi reuşi să surprind laturile esenţiale ale acestui fenomen.

În condiţiile în care societăţile contemporane se confruntă cu multiple probleme, în frenetica lor tentativă de a ajunge la esenţe, când încercările de a găsi soluţia adecvată la noile provocări de natură politică, economică sau socială sunt însoţite nu numai de o apropiere în interpretarea şi înţelegerea anumitor fenomene de interes general, dar şi de o dispersare a eforturilor întreprinse în vederea aplicării unor soluţii potrivite cu impact edificator, nevoia de comunicare stăpâneşte mai mult ca oricând individul şi comunitatea pe care o reprezintă. Asigurarea unui dialog liber în societate, a unui schimb continuu de idei şi valori reprezintă o misiune şi o preocupare de bază a mijloacelor de comunicare în masă.

În societatea de astăzi, aflată într-o permanentă schimbare a valorilor, există un element care dobândeşte tot mai mult teren şi care este considerat de specialişti ca fiind esenţa reuşitei în viaţă: IMAGINEA. Am decis tratarea acestui subiect deoarece mass-media îndeplinesc, prin crearea de imagine, un rol foarte important în formarea opiniei publice. Indiferent că vorbim despre branduri puternice cum ar fi Coca-Cola, că ne orientăm spre zona politicului şi urmărim prestaţia celor care conduc ţara sau pur şi simplu monitorizăm crearea şi evoluţia vedetelor în spaţiul mediatic, implicit discutăm despre mass-media.

Unul dintre considerentele care au stat la baza numirii mas media ca fiind „a patra putere în stat” a fost tocmai posibilitatea pe care media o au de a crea şi deopotrivă de a distruge o imagine. Este un risc pe care atât oamenii politici cât şi vedetele şi-l asumă în mod conştient atunci când intră în spaţiul mediatic.

Interpretările rolului mass-media în societate, cu toată diversitatea punctelor de vedere existente, converg, oricum, în recunoaşterea misiunii fundamentale ce le revine în socializarea audienţei, în formarea opiniei publice şi în integrarea societăţii. Situaţia mass-media a fost întotdeauna un indicator indispensabil al oricărei dezvoltări democratice: atunci când ele denotă o vulnerabilitate manifestă şi nu reuşesc să antreneze populaţia în procesul participativ, democraţia întârzie să se afirme. Tocmai mass-media le revine sarcina de a valoriza şi de a extinde profundele semnificaţii ale democraţiei.

Este oportună evidenţierea a două aspecte ale problemelor ce vizează funcţionarea mass media în condiţiile actuale. În primul rând, starea reală şi perspectivele transformării sistemului mediatic şi a componentelor sale, determinate de schimbările social-politice produse în societate pe parcursul ultimilor zece-doisprezece ani. În al doilea rând, impactul factorului mediatic asupra procesului transformării societăţii în complexitatea ei. Privite în ansamblu, ambele aspecte menţionate dezvăluie locul important care revine mijloacelor de comunicare de masă în societatea contemporană, profunda lor semnificaţie în calitate de suport al dezvoltării democratice a societăţii.

Lucrarea este structurată în patru capitole distincte. Astfel, primul capitol a fost direcţionat către considerentele generale, teoretice ale comunicării şi spaţiului mediatic în general, dorindu-se a fi o deschidere către particular, spre cauze şi efecte, către exemple concrete care luate împreună să formeze imaginea de ansamblu a mass media în conjunctura actuală, politică, socială şi economică.

Capitolul al II- al lucrării continuă o analiză teoretică a efectelor pe termen scurt, mediu şi/sau lung asupra societăţii în general şi asupra destinelor în particular. În acest sens am considerat necesar să înaintez o paralelă media – mediatizare care să detalieze şi să susţină aspectele teoretice ale subcapitolelor anterioare.

Capitolul al III-lea este direcţionat către “Studiu de caz”. Am considerat că nu este relevantă numai axarea asupra unei “vedete fabricate” ci şi realizarea unei imagini de ansamblu asupra acestui segment creat de mass media (vedete şi pseudovedete în televiziune). Exemplul concret al acestui studiu îl reprezintă familia Columbeanu cu analizarea directă a Monicăi Columbeanu ca un model edificator al realizării unei false vedete, pe un fundament fragil constituit din averea soţului său, pe înclinaţia acestuia către tinere frumoase şi nu în ultimul rând pe mediatizarea excesivă cu direcţionare spre publicul mare consumator de telenovele şi “fabrici de vise”.

Concluziile se bazează pe o realitate certă, pe o stare precară a societăţii civile şi pe tendinţa evidentă a mass media către excesiv, senzaţional şi bineînţeles, nu în ultimul rând spre un cîştig material cât mai mare. Consider că, prin această lucrare, am reuşit să surprind esenţa unui fenomen care se manifestă atât la nivel local cât şi la nivel naţional, în moduri diferite dar în esenţă identice.