Formate de Radioprograme

Modalităţile de a transmite informaţii au crescut foarte mult în ultimul timp. Mijloacele de comunicare în masă moderne permit nu doar influenţarea unui mare număr de oameni, ci şi de difuzare a unor ştiri proaspete din cele mai diferite domenii şi arii geografice.

Primele locuri în clasamente în ceea ce priveşte informarea sunt deţinute de radio, televiziune şi presa scrisă. Acestea se diferenţiază între ele prin mai multe elemente cum ar fi: publicul care nu este comun decât în parte, precum şi modul de difuzare al ştirilor, însă toate aceste mijloace de informare îşi asumă aceeaşi sarcină : a informa, a forma şi a distra. Nicio persoană nu poate avea cunoştinţe directe despre lume în ansamblul ei, iar mulţi dintre noi nu avem decât o experienţă limitată. Ceea ce ştim despre restul lumii ştim în primul rând datorită mijloacelor de comunicare în masă. Unele dintre mijloacele de comunicare în masă, joacă cu precădere rolul de a oferi oamenilor informaţii şi idei care sunt apărute din alte părţi, ajutându-i să dobândească o viziune globală asupra lumii în general, conţinutul informaţional al oricărui canal de comunicare având şi rolul de a transmite cunoştinţe, adâncind conştiinţa de sine a fiecăruia dintre noi, prezentând alţi oameni, alte idei şi alte tipuri de comportament.

În cadrul mass-media, activitatea se desfăşoară sub acţiunea şi presiunea timpului, ducând astfel, uneori, la o abordare mai simplă a informaţiilor. În consecinţă mass-media pot utiliza în diferite cazuri miturile, stereotipurile, prezentând uneori imagini incomplete şi adesea diferite faţă de lume. Prezenta lucrare de licenţă este intitulată ”Formate de radioprograme informative” şi este structurată astfel: Capitolul I este intitulat Radiodifuziunea, principii generale şi analizează formatele radiofonice moderne şi aspecte legate de formatele informative. Capitolul II se numeşte Organizarea şi structura radioprogramelor de ştiri şi dezvoltă următoarele aspecte: ştirea de radio-definire, caracteristici, organizarea şi structura ştirilor radio, genuri publicistice şi formate în cadrul programelor informative. Capitolul III este un studiu de caz axat pe elaborarea unei emisiuni radio de tip informativ.

Lucrarea se încheie cu Concluzii şi propuneri legate de tema studiată.

Capitolul I.

Radiodifuziunea, principii generale

1.1.Formate radiofonice moderne

Apărând la începutul anilor 1920, radiodifuziunea a devenit, cu excepţia câtorva zone dintre cele mai nedezvoltate, produsul industrial cel mai consumat. Modernitatea îşi face prezenţa în radio prin activităţile de diversificare şi specializare a serviciilor oferite de reţelele radio, prin exemplul oferit de ABC, în 1968. Cel mai important progres al serviciilor oferite de reţelele radio se înregistrează în utilizarea tot mai frecventă a transmisiilor în bandă FM, favorizată de faptul că licenţele pentru banda AM erau din ce în ce mai greu de obţinut, devenind astfel o alternativă viabilă.

Următorul pas pe calea evoluţiei tehnice în radiodifuziune se petrece odată cu digitizarea, fenomen care presupune transformarea semnalelor radio în serii de cifre de 0 şi 1. Singura problemă o reprezintă faptul că receptoarele actuale nu preiau semnalele digitale. Mai mult, puţini dintre ascultători erau nemulţumiţi de performanţele actualelor receptoare încât să investească în echipamente scumpe şi oarecum duplicative.