Cuprins
- Argument 6
- Capitolul 1 Criza media
- 1.1 Declinul mass-media tradiţionale 9
- 1.1.1 Factori tehnologici 10
- 1.1.2 Factori politici 13
- 1.1.3 Factori din interiorul mass-media 15
- 1.2 Implicarea oamenilor obişnuiţi 19
- 1.2.1 Jurnalismul participativ 20
- 1.2.2 Media participativă şi mass-media tradiţională 23
- Capitolul 2 Amploarea jurnalismului cetăţenesc: cauze şi efecte
- 2.1 Terminologie şi definiţii 27
- 2.2 Tipologii şi caracteristici 30
- 2.3 Factori care au determinat apariţia jurnalismului cetăţenesc 35
- 2.3.1 De la jurnalismul public la jurnalismul publicurilor 35
- 2.3.2 Ideologia profesiei de jurnalist 36
- 2.3.3 “Jurnalistul erou” 38
- 2.3.4 Jurnalismul şi sursele 39
- 2.3.5 Implicaţiile scăderii veniturilor jurnalismului tradiţional 39
- 2.3.6 Extinderea noţiunii de jurnalism. Divertisment, lifestyle şi jurnalişti vedete 40
- 2.3.7 Criza democraţiei 40
- 2.3.8 Oportunităţi de exprimare pentru cei persecutaţi de Stat 41
- 2.4 De la audienţa activă la participanţi în producţia de ştiri. Motivaţii 41
- 2.5 Beneficii aduse de jurnalismul cetăţenesc 45
- 2.6 Probleme legate de jurnalismul cetăţenesc 47
- 2.7 Jurnalismul cetăţenesc şi media tradiţională 48
- Capitolul 3 Jurnalismul cetăţenesc şi avântul tehnologic
- 3.1 Platforma care a făcut totul posibil 52
- 3.1.1 De la Web 1.0 la Web 3.0 52
- 3.1.2 Caracteristici Web 2.0 54
- 3.1.3 Servicii şi aplicaţii Web 2.0 56
- 3.2 Telefonul mobil: de la simpla comunicare la o platformă a new media 59
- 3.2.1 Caracteristici ale telefonului mobil 65
- 3.2.2 Rolul telefoanelor mobile şi demersul jurnaliştilor cetăţeni 69
- Capitolul 4 Revoluţia în era digitală - Iran 2009
- 4.1 Considerente generale 72
- 4.2 Cenzura media din timpul protestelor 73
- 4.3 Aportul online-ului 75
- 4.4 Rolul Twitter 76
- 4.5 Suportul FaceBook 80
- 4.6 Revoluţia a fost uploadată 82
- Concluzii 86
- Bibliografie 88
- Anexe 99
Extras din licență
Capitolul 1
Criza media
1.1 Declinul mass-media tradiţionale
În secolul al XV-lea Gutenberg a facut o descoperire care urma să schimbe relaţiile interumane pentru totdeauna. A inventat tiparul, care, la rândul lui a dus la apariţia ziarelor, care, mai apoi, au fost un mediu atât de a informa cât şi de a influenţa opinia publică. Conform Dicţionarului Oxford, oamenii au început să vorbească despre media în anii '20 iar mai târziu, în anii '50, când radioul şi televiziunea au devenit principalele surse de informare pentru majoritatea populaţiei, media tradiţionale, aşa cum le numim astăzi, au fost considerate ca fiind instrumentele principale de control şi de manipulare al populaţiei.
În această idee, Umberto Eco scria în 1967:
“Nu cu mult timp în urmă, daca vroiai să profiţi de puterea politică a unei ţări, era de ajuns să controlezi armata şi poliţia. Acum, numai în ţările înapoiate, generalii fascişti, în încercarea de a da o lovitură de stat, mai folosesc tancurile. Dacă o ţară a atins un nivel ridicat de industrializare, întregul scenariu se schimbă. În ziua ce a urmat căderii Khrushchevului, editorii de la Pravda, Izvestiia, redactorii de la radiouri şi televiziuni au fost înlocuiţi; armata nu a fost chemată la bază. Astăzi o ţară aparţine acelei persoane care controlează mijloacele de comunicare.”
De-a lungul vremurilor, mass-media a fost unul dintre cele mai importante mijloace de formare a opiniei publice vis-à -vis de o multitudine de subiecte, fapt realizat prin informaţiile diseminate prin canalalele specifice ei, şi prin interpretarea făcută de jurnalişti asupra acelor informaţii. Şi controlul era mare, la fel ca şi influenţa guvernelor în rândurile populaţiilor.
1.1.1 Factori tehnologici
"Astăzi trăim într-o epocă supraîncărcată de informaţie, şi multe din ceea ce vedem la televizor, citim în ziare, este de multe ori greşit, înşelător sau chiar periculos" Şi cu toate acestea, oamenii obişnuiţi pot lua controlul asupra media, o pot face să le servească interesele prin simplul fapt că acum oricine poate fi pe lângă consumator, şi participant, adică prosumer. În lumea-reţea a zilelor noastre, toată lumea este şi creator pe lângă consumator, iar cel care ne-a dat această oportunitate de dezvoltare, de a fi de ambele părţi ale baricadei, este un proiect cândva secret al Statelor Unite de a-şi consolida poziţia în faţa Uniunii Soviectice şi mai tarziu pus la dispoziţia cetăţenilor. Este vorba de Internet. Accesibil pentru public abia în 1995, popularitatea sa a depăşit orice aşteptări. O statistică recentă arată că din 2000 până în 2010, internetul a avut o creştere în rândul populaţiei globului de aproape 450%. La nivel mondial, Asia este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul utilizatorilor de internet, cu 42%, Europa ocupă locul al doilea cu 24.2% iar America de Nord ocupă al treilea loc cu 13.5%.
Fig.1 - Utilizatorii de internet din Uniunea Europeană, conform Internet World Stats - www.internetworldstats.com, 2009
Acelaşi studiu făcut pentru România arată că, dacă în 2000 numărul de utilizatori de internet era de 3.6% din populaţia ţării, în 2010 era de 35.5%, de aproape 10 ori mai mare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rolul Jurnalismului Cetatenesc in Situatiile de Criza - Revolutia Online din Iran.doc