Stilul publicitar actual

Argument

Vrem să ştim mai mult decât voiau să cunoască părinţii şi bunicii noştri, să fim tot timpul informaţi şi la curent cu ce se mai poartă, cine cu cine se căsătoreşte sau cine de cine se desparte. Revistele de specialitate, cele adresate publicului feminin sau masculin, ştiinţifice, de programe şi alte tipuri de reviste au evoluat foarte mult ca şi conţinut, dar şi în ceea ce piveşte numărul de consumatori.

De mică am vrut să ştiu de unde „fură” femeile secretele care le făceau să arate ca nişte modele, să se coafeze şi să se machieze corespunzător, iar apoi, când am mai crescut am vrut să ştiu ce tipuri de subiecte citesc bărbaţii. Plecând de la aceste curiozităţi mi-am ales subiectul temei mele de licenţa: Publicaţiile pentru femei şi bărbaţi în România de unde am analizat conţinutul acestora, publicul căruia i se adresează fiecare revistă, scopurile urmărite. Întrucât subiectul ales este unul vast, iar numărul revistelor fiind mare, am ales câte două reviste din fiecare gen: The One şi Tabu, reviste destinate sexului frumos, FHM şi Men’s Health, publicaţii adresate sexului puternic.

În primul capitol am abordat evoluţia revistelor, modalitatea în care ia naştere o revistă, tipologia, procesul publicitar, infuenţa publicităţii, relaţia cuvânt-imagine, reclamele, ordonarea revistelor şi componentele unei reviste.

Capitolul doi cuprinde o abordare psihologică a problemei investigate. Am descris două din perioadele prin care trece omul de-a lungul vieţii perioada tinereţii şi vârsta adultă. Apoi, am evidenţiat diferenţele dintre femei şi bărbaţi.

În capitolul trei voi avea în vedere analiza de conţinut a fiecărui tip de publicaţie, o comparaţie între publicaţiile pentru bărbaţi şi cele pentru femei. Am aplicat un chestionar atât în rândul persoanelor de sex feminin cât şi masculin, pe care l-am prelucrat şi am analizat conţinutul acestora. De asemenea, în acest capitol am reprezentat grafic tirajul brut al fiecărei reviste, tarifele de publicitate şi monografiile acestora.

Concluziile vor reprezenta consideraţiile la care am ajuns în urma acestui studiu.

Capitolul I

1.1. Evoluţia revistelor

Majoritatea reporterilor de ziar consideră revistele o lume aparte, o trabă diferită de a lor. Dincolo de asemănarea evidentă, bazată pe faptul că atât ziarele, cât şi revistele sunt făcute din pagini cu poze şi scris, între cele două tipuri de publicaţii există legături din ce în ce mai strânse.

Originea revistelor se află în secolul al XIX-lea; conform unei teorii, acestea au apărut în oraşe, unde cererea pentru un „eveniment” vizual era mai mare.

Revistele sunt rezultatul îmbinării dintre producţia de carte, jurnalism, ilustraţii şi fotografii.

Conform DEX-ului, revista este o publicaţie periodică care tratează probleme dintr-o anumită specialitate sau din domenii variate; magazin.

În mod convenţional se consideră că industria revistelor se împarte în revistele de consum, revistele bussines-to-bussines (B2B) sau revistele comerciale şi revistele pentru clienţi. „Revistele de consum” cuprind, în mare, toate tipurile de reviste care pot fi văzute în chioşcurile de ziare. Revistele B2B sunt, de fapt, reviste comerciale pentru profesioniştii dintr-un anumit domeniu.

Potrivit opiniei lui Richard Keeble, în cartea sa Presa scrisă. O introducere critică, sectorul revistelor de consum este divizat în multe subgrupe: ghiduri TV, reviste de sport, evenimente şi ştiri, muzică, maşini şi reviste pentru femei.

Fiecare revistă are un caracter exclusiv. Dacă ziarele sunt produse pentru un public larg, iar cărţile, mai degrabă pentru un număr redus de cititori, revistele se adresează unui anumit public. Interesul acestei clase de cumpărători se concentrază asupra unei sfere tematice; interesul poate fi determinat însă şi de o anumită conduită spirituală sau mod de viaţă. Caracterul exclusiv se impune prin informaţii de specialitate (reviste de specialitate), prin statut (revistele pentru tineret) sau prin informaţiile de divertisment (reviste TV sau cinema).

Deoarece revistele sunt concepute cel mai adesea pentru un grup bine conturat, aceste media sunt interesante mai ales pentru industria publicitară.

Specialiştii au constatat că organul văzului percepe 50-60% din informaţiile pe care le primeşte un om obişnuit în timpul vieţii sale. De aici rezultă că toate celelalte simţuri împreună: auz, miros, pipăit, gust, etc. participă cu o percepţie totală de 35-50%.

Psihologii au mai constatat că vederea este mai receptivă la culori, iar dintre culori cele mai impresionante sunt culorile vii: roşu, galben, albastru, verde. Acestea sunt culori frapante, uşor de observat şi de reţinut.