Cuprins
- Introducere pg. 2
- 1. Capitolul I. Derivate de ordin superior pg. 3
- 1.1. Functii derivabile pg. 3
- 1.2. Derivate de ordin superior pentru functii de o singura
- variabila pg. 8
- 1.3. Derivate partiale si diferentiale de ordin superior pentru
- functii de doua variabile pg. 11
- 2. Capitolul II. Formula lui Taylor pg. 15
- 2.1. Formula lui Taylor pentru functii de o singura variabila pg. 15
- 2.2. Formula lui Taylor pentru functii de doua variabile pg. 27
- 3. Capitolul III. Aplicatii ale formulei lui Taylor pg. 36
- 3.1. Cazuri particulare pg. 36
- 3.2. Puncte de extrem pentru functii de o singura variabila pg. 39
- 3.3. Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile pg. 43
- 3.3.1. Conditii necesare de extrem local pg. 44
- 3.3.2. Conditii su ciente de extrem local pg. 48
- 3.3.3. Conditii su ciente de extrem pentru functii de doua
- variabile pg. 51
- 3.4. Serii Taylor pg. 54
- 3.4.1. Serii numerice pg. 54
- 3.4.2. Serii de functii pg. 56
- 3.4.3. Serii de puteri pg. 58
- 3.4.4. Serii Taylor pg. 62
- 3.4.5. Exemple de dezvoltari în serii MacLaurin pg. 66
- Bibliogra e pg.70
Extras din licență
Introducere
Una din notiunile fundamentale ale analizei matematice si în fond a în-
tregii stiinte, este cea de derivata, atribuita lui G. Leibniz (1646-1716) si I.
Newton (1642-1727).
Aceasta notiune modeleaza cea ce s-ar numi "viteza de variatie a unei
functii", permite adâncirea studiului local si global al functiilor si în acelasi
timp sta la baza formularii matematice a numeroase legi ale zicii. Dar si în
alte teorii (chimice, economice, sociale, etc.) derivatele sunt folosite în mod
esential pentru descrierea vitezelor de variatie a unor marimi.
O importanta formula, utilizata în special în aproximarea controlabila a
functiilor reale prin polinoame, formula lui Taylor, permite unele precizari în
studiul functiilor initiat în liceu, calculul aproximativ al numerelor irationale
exprimate prin radicali, functii trigonometrice sau logaritmice, calculul lim-
itelor de functii, etc.
Lucrarea de fata este structurata în trei capitole si doreste un sprijin
în studiul derivatelor de ordin superior, a formulei lui Taylor si aplicatiile
acesteia.
Primul capitol cuprinde rezultate teoretice cu privire la functii derivabile
urmând ca în al doilea capitol sa cuprinda formula lui Taylor data sub diferite
forme, iar în ultimul capitol sunt prezentate câteva aplicatii ale acestei for-
mule.
2
1 Capitolul I. DERIVATE DE ORDIN SU-
PERIOR
1.1 Functii derivabile.
De nitia 1.1.1 Fie A R o multime, x0 2 A A0 si f : A ! R :
a) Se spune ca functia f are derivata în punctul x0 daca exista limita:
lim
x!x0
f(x) f(x0)
x x0
= f0(x0) (1)
b) Daca derivata f0(x0) exista si este nita, se spune ca functia f este
derivabila în punctul x0:
Observatia 1.1.1 i) Facând traslatia x x0 = h, atunci rezulta:
f0(x0) = lim
h!0
x0+h2A
f(x0 + h) f(x0)
h
(1)
ii) Uneori se utilizeaza notatiile 4x = xx0; 4f = f(x)f(x0) si deci:
f0(x0) = lim
4x!0
4f
4x
(1)
Teorema 1.1.1 Orice functie derivabila într-un punct este continua
în acel punct.
Demonstratie:
Fie f : A ! R, f derivabila în x0 2 A A0:
Deci, exita:
lim
x!x0
f(x) f(x0)
x x0
si sa e nita.
Din relatia:
f(x) f(x0) =
f(x) f(x0)
x x0
(x x0); x 6= x0
3
rezulta:
lim
x!x0
(f(x) f(x0)) = lim
x!x0
f(x) f(x0)
x x0 lim
x!x0
(x x0) = f0(x0) 0 = 0
deci:
lim
x!x0
f(x) = f(x0)
adica f este continua în x.
Proprietatea 1.1.1 Orice functie elementara este continua si chiar inde nit
derivabila pe orice interval deschis continut în domeniul sau de de nitie.
Proprietatea 1.1.2 Fie I un inerval deschis si x0 2 I un punct de extrem
(relativ) al unei functii f : I ! R. Daca f este derivabila în punctul x0,
atunci f0(x0) = 0 (Teorema lui P. Fermat, 1601-1665).
Proprietatea 1.1.3 Fie f : [a; b] ! R o functie continua pe [a; b], deriv-
abila pe (a; b) si f(a) = f(b): Atunci exista cel putin un 2 (a; b) astfel încât
f0() = 0:(Teorema lui M. Rolle, 1652-1719).
Proprietatea 1.1.4 Fie f : [a; b] ! R o functie continua pe [a; b], deriv-
abila pe (a; b): Atunci:
a) exista cel putin 2 (a; b) astfel încât f(b) f(a) = (b a)f0();
b) f constanta pe [a; b] daca si numai daca f0(x) = 0; 8x 2 (a; b);
c) daca f0 > 0 (respectiv f0 < 0) pe intervalul (a; b), atunci f este
strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) pe [a; b]: (Teorema lui
Lagrange, 1736-1813)
Proprietatea 1.1.5 Fie f; g : [a; b] ! R functii continue pe [a; b] si deriv-
abile pe (a; b). Atunci exista cel putin c 2 (a; b) astfel încât:
(f(b) f(a))g0(c) = (g(b) g(a))f0(c)
Preview document
Conținut arhivă zip
- Formula lui Taylor si Aplicatii.pdf