Modalități de activizare, diferențiere și individualizare a elevilor în lecțiile de matematică

INTRODUCERE

Actualitatea temei şi motivatia alegerii ei

Un om superior instruit, avand cunostinte temeinice de matematica, fizica, biologie, chimie, va putea sa se adapteze la cerinţele variate ale specializarii necesare progresului contemporan, dar şi sa-si organizeze mai rational propria sa activitate la locul de munca, sa ajunga la o intelegere mai buna a consecintelor activitatii sale profesionale şi sociale asupra societăţii.

In ultima perioada de vreme a crescut mai mult preocuparea pentru intelegerea aspectelor ascunse ale psihologiei invatarii cu scopul, vadit practic, de a inlesni gasirea celor mai eficiente mijloace de influentare a dezvoltării capacitatilor intelectuale ale elevilor, a personalitatii acestora prin care sa se realizeze o cat mai corespunzatoare implementare şi participare activa şi constienta la actiunea de reconstructie socio -economica a tarii şi pentru progres social.

Acest obiectiv major al societăţii noastre (mai ales dupa Decembrie 1989) m-a determinat sa acord aceeasi importanta laturii metodologice -didactice, prin care şi cu care se realizeaza oamenii ceruti de comanda sociala.

Am avut în vedere comanda sociala ’’formarea personalitatii creatoare plurivalente’’ şi în functie de asta sa actionez.

Colectivul de elevi pe care îl conduc mai este influentat şi de ansamblul relatiilor sociale care, desi actioneaza neorganizat şi aleatoriu, pot avea efecte pozitive cand sunt în concordanta cu actiunea formativa a metodologiei didactice – educative sau negative cand relatiile din afara şcolii sunt anarhice, sunt în contradictie cu obiectivele educationale.

Am pornit de la ideea ca invatarea atenta duce la o activizare considerabila a elevilor, care va determina rezultate formative semnificativ ridicate şi la o noua atitudine faţă de activitatea scolara.

Apare concluzia ca metodologia didactica ocupa un loc important în formarea şi dezvoltarea psihologica a copiilor, fara a o considera determinanta trebuie sa tinem seama de factorii interni şi externi, specifici fiecarui elev, factori care pot favoriza sau frana efectul formativ al metodologiei.

Metodologia poate fi considerata mai buna decat alta numai în masura în care ea poate debloca franele sau barajul formativ determinat de unii factori perturbatori interni sau externi.

Am cautat sa raspund la intrebarea: idealul educativ –personalitatea creatoare – corespunde etapei actuale şi este posibil şi necesar sa-l realizez în procesul educational? Raspunsul este afirmativ dacă se are în vedere complexitatea epocii contemporane, viitorul apropiat, o societate în curs de democratizare, un viitor ca fiind foarte complicat şi care va pune omului probleme greu de rezolvat.

Dar, cu aceste schimbari metodologice putem forma personalitati creatoare în masa tinerei generatii ?

Trebuie sa stim ca, atunci cand vorbim de personalitate creatoare se au în vedere trei dimensiuni care o structureaza:

• Potentialul creativ care este substratul fiziologic al creativitatii construit din sistemul de instrumente neuronale ale creierului în general şi ale scoartei cerebrale în special, fie mostenite, fie formate prin influenta complexa a mediului.

• Creativitatea sau capacitatile aptitudinale, intelectuale şi nonintelectuale. Din capacitatile aptitudinal intelectuale fac parte: imaginatia creatoare , gandirea creatoare, bogatia şi variabilitatea reprezentarilor pentru jocul liber al imaginatiei şi al fanteziei creatoare. Insusirile şi trasaturile nonintelectuale cuprind: atentia care joaca rol de catalizator, motivatia, starea de curiozitate pentru nou şi noutate, capacitatea de autodepasire, increderea în fortele proprii, spiritul de grup, capacitatea de asumare a riscului.

• Procesul creator sau creatia propriu-zisa, producatoare de valori materiale şi spirituale.