Suportul Științific al Noțiunii de Număr Natural

INTRODUCERE

„ A educa înseamnă în acelaşi timp a comunica o învăţătură, a forma sensibilitatea şi judecata, a trezi imaginaţia creatoare, a-l înarma bine pe om pentru a-i permite să trăiască într-un univers în continuă acceleraţie, înseamnă a-i da, odată cu cunoştinţele indispensabile, entuziasm, luciditate şi curaj.” (Gaston Berger) .

Psihologia contemporană, situând omul în centrul preocupărilor actuale şi de perspectivă, conferă noi dimensiuni problemei aptitudinilor specific umane, oferă noi posibilităţi pentru cunoaşterea şi dezvoltarea lor. Potrivit principiului materialist al unitaţii conştiinţei şi activităţii, personalitatea se formează şi se manifestă în şi prin activitate. Şi prin cercetarea aptitudinilor generale şi specifice omului acest principiu s-a dovedit a fi determinat. Calităţile care fac persoana aptă pentru îndeplinirea cu succes a unei forme de activitate nu pot fi considerate nici ca produse exclusive ale eredităţii şi nici ca proiecţii singulare în conştiinţă al lucrurilor şi modelelor externe.

Calităţile pot fi considerate rezultate ale dezvoltării, ale interacţiunilor dintre individ şi condiţiile sale de mediu socio-economic, ştiinţific, tehnic şi cultural. Caracterul lor creativ mai mult sau mai puţin manifestat, depinde de felul în care se realizează medelarea potenţialităţilor ereditare de către factorii ambientali, de conţinut şi caracteristicile activităţii de învăţare, în primul rând.

Ce este învăţarea? Cu acest termen operăm în limbajul cotidian, însă chiar şi o analiză superficială arată că i se conferă diferite sensuri. O analiză mai riguroasă ne conduce la concluzia că sensurile acestui cuvânt sunt numeroase. Orientarea generală în sfera discrepanţelor existente între ele este indispensabilă pentru a putea să ne înţelegem într-un mod clar şi să avem certitudinea că ne gândim la acelaşi lucru când vorbim de învăţare. Ne interesează în primul rând şcoala, fiindcă predarea se desfăşoară în strânsă legătură cu învăţarea, între acestea existând un raport reciproc permanent.

La baza înţelegerii procesului de formare şi dezvoltare a aptitudinilor,în general, a celor matematice, în particular, se află ideea că între conţinutul învăţării şi capacităţile intelectuale şi acţionale ale copilului există strânse raporturi de determinare, de condiţionare reciprocă. Succesul în învăţarea matematicii rămâne dependent de modul de conjugare şi armonizare a calităţilor şi proceselor cognitive cu cele afective şi motivaţionale. O atenţie deosebită trebuie acordată momentului primar în care se realizează contactul copilului cu matematica, grijii pentru cultivarea gustului matematic, pentru problematic, în general.

Aptitudinile matematice exprimă o modalitate de afirmare a inteligenţei umane şi a setei permanente a omului de logică, exactitate şi adevăr. Stimularea dezvoltării aptitudinilor matematice are o mare importanţă socială. De altfel, aptitudinile matematice sunt printre cele mai solicitate din viaţa de fiecare zi a omului modern.

Referindu-ne la învăţătura matematicii în şcoală, constatăm că există elevi care din primele etape ale învăţării aritmeticii dau dovadă de multă uşurinţă în înţelegerea şi operarea cu numere şi relaţii cantitative, în timp ce alţii se descurcă mai greu. Dar aceasta nu înseamnă că cei din a doua categorie nu ar dispune de un minim de aptitudini pentru înţelegerea cunoştinţelor matematice cuprinse în programele şcolii primare. Metodele şi măiestria pedagogică joacă un rol hotărâtor în reuşita matematică a elevilor.

Tendinţe actuale ale predării matematice la nivelul ciclului primar consacră o atenţie specială dezvoltării gândirii matematice a elevilor, exersându-o armonios sub toate aspectele. Explorarea faptelor numerice, conştientizarea şi exersarea algorimilor de calcul, matematizarea încercărilor experimentate sunt tot atâtea faţele importante ale activităţii matematice.

Predarea aritmetice rămâne unul din obiectivele esenţiale receptării matematicii la nivel elementar, iar tendinţa este de a se elimina caracterul plicticos, dogmatic pe care-l avea altă dată. Se lasă copilului mai multă libertate de a alege tehnicile şi strategiile de calcul.