Aspecte ale obținerii și uzurii injectoarelor pentru motoarele diesel

1.Scurt istoric al motoarelor cu aprindere prin compresie.

Descoperirea efectelor presiunii atmosferice (Torricelli, 1608-1647) și aplicațiile ei (Blaise Pascal și Otto von Guerike) au inițiat tehnologiile de producerea a energiei mecanice prin deplasarea unui piston într-un cilindru, sub acțiunea aburului livrat de un generator încălzit cu cocs și mai târziu cu combustibil lichid.

După o mașină rudimentară construită în 1690 de Denis Papin, perfecționarea mașinilor cu abur devine posibilă prin crearea condensatorului de abur (1765-James Watt).

Elaborarea unor materiale rezistente la temperaturi ridicate a permis folosirea treptată a gazelor ca fluid motor. Stirling folosește în 1816 ca fluid de lucru, într-o mașină cu piston, aerul încălzit în exteriorul mașinii, prin arderea lemnului sau a cărbunelui. În aceeași perioadă se realizează și motorul cu praf de pușcă.

Prepararea gazului de iluminat (1799-Philippe Lebon), deschide perspectiva utilizării acestuia ca fluid motor. Apar astfel premisele tehnologice care vor permite apariția motorului cu ardere internă.Către mijlocul secolului al XIX-lea și ulterior acestei perioade, activitatea în domeniu este canalizată spre inițierea arderii de la o sursă comandată din exterior, conducând la motorul cu aprindere prin scânteie (MAS), cu mecanism bielă-manivelă. Rețin atenția încercările lui Alfred Drahe care preconizează aprinderea amestecului aer-combustibil de la un tub incandescent. În 1860, Etienne Lenoir brevetează un MAS cu gaz de iluminat, care s-a impus un timp relativ îndelungat deși avea randamentul termic de numai 5%. Deoarece procesele funcționale ale motorului Lenoir nu includeau faza de comprimare, motorul funcționa după un ciclu În 2 timpi: în cursa descendentă pistonului se realizau admisia, arderea și destinderea, cursa ascendentă era alocată evacuării.

Importanța comprimării amestecului înainte de ardere este demonstrată de Alphonse Bean de Rochas care pune și bazele teoretice ale ciclului de funcționare al motorului în 4 timpi, cu ardere izocoră.

După 12 ani de experimentări, în 1876, Nikolaus August Otto, construiește primul MAS în 4 timpi, marcând astfel un salt tehnologic crucial, care va marca istoria ulterioară a întregului mapamond.În anul 1892, Rudolf Diesel propune principiul de funcționare al motorului cu aprindere prin comprimare (MAC), primele realizări fiind motoare staționare de dimensiuni mari.

Diversificarea procedeelor de control ale formării amestecului și al arderii la turații ridicate, progresul tehnic în domeniul creșterii rezistenței mecanice și a tehnologiilor materialelor au condus soluții de MAC rapide, utilizate la automobile ușoare.

În Romania, fabricația de MAIP își are începutul în urmă cu aproape '75 de ani. După motoare destinate tracțiunilor feroviare, aeriene și unor utilizări staționare se construiesc motoare de autovehicule rutiere situate la nivelul tehnicii anilor respectivi. La Arsenalul Aviației se creează în anii '40 un motor cu 3 cilindri în stea de 30 CP răcit cu aer.În anul 1945, la uzina I.A.R. din Brașov s-a construit un microautomobil biloc cu motor în spate și tracțiune anterioară cu lanț. Motorul de motocicletă ce echipa acest automobil furniza 11,5 CP la 4.000 rot/min, cu un consum de 4,5 1/100 km la o viteză a automobilului de 70 km/h.

În anul 1947, tot la I.A.R., inginerul Radu Mărdărescu construiește 3 automobile echipate cu motorul I.A.R. 002, în 2 timpi, care dintr-o cilindree de 1000 cm3 dezvolta 100 CP.