Compuși organici volatili activi

Introducere

Perspectivele de viitor pe plan mondial în construcţiile navale sunt legate de posibilitatea înlocuirii motoarelor diesel prin turbine cu gaze şi de utilizare a reactoarelor nucleare pentru propulsia navelor, spărgătorul de gheaţă sovietic Lenin, fiind prima navă cu propulsie nucleară.

Dezvoltarea rapidă a tehnicii din ultima parte a secolului al XIX-lea a determinat schimbări substanţiale în industrie în general, aceste progrese influenţând şi industria navală. Apariţia motorului cu ardere internă şi apoi a turbinei cu gaze a reţinut atenţia constructorilor navali, care le vor utiliza din ce în ce mai frecvent, spaţiul mult redus ocupat de combustibilul lichid avantajând considerabil creşterea capacităţii de transport.

În această etapă intervine o specializare mai accentuată a navelor, o diferenţiere vizibilă între navele destinate navigaţiei maritime şi a celei pe apele interioare.

Navele pentru transportul de mărfuri cunosc în prezent o specializare accentuată care le condiţionează dimensiunile principale, dotările cu instalaţii şi mecanisme, amenajările, etc. Ele alcătuiesc majoritatea navelor care navigă pe apele globului pământesc.

Ca tendinţe principale în construcţia navelor de pasageri se remarcă creşterea deplasamentului; pentru pescuit se realizează nave specializate de diverse tipuri şi mărimi, dintre care se menţionează traulerele şi navele de bază care asigură o valorificare importantă a resurselor mărilor şi oceanelor, cuprinzând toate fazele, de la pescuit până la prelucrarea finală

De asemenea pentru cercetare – dezvoltare sunt realizate diverse tipuri de nave foarte complexe din punct de vedere al echipamentului şi al dotărilor, nave utilizate pentru cele mai diverse cercetări ce vizează atât cercetarea schimbărilor climatice cât şi a florei şi faunei acvatice.

Navele petrolier (tancuri petrolier) sunt construite şi amenajate pentru a putea transporta produse petroliere direct în magaziile navei, magazii care poartă denumirea de tancuri (cisterne). De regulă, navele petrolier transportă benzină, ţiţei, petrol, motorină, uleiuri grele. Creşterea rapidă a consumului de combustibili lichizi la nivel mondial şi distanţele mari dintre zonele de extracţie, prelucrare a ţiţeiului şi zonele de consum au determinat o dezvoltare considerabilă a acestui tip de navă, tendinţa fiind spre gigantism (supertancuri), ajungându-se la capacităţi de încărcare de până la 4000000 tdw. Dificultăţile de acces, însă, în porturile deservite, corelate cu accidentele navale soldate cu poluarea masivă a mediului marin au limitat ascendentul capacităţii de încărcare, în prezent petrolierele limitându-se la o capacitate deadweight de maxim 150000 tdw. Produsele petroliere transportate emană vapori care se pot aprinde şi provoca explozii şi incendii. Din acest motiv, zona liberă de deasupra mărfii din tancuri, este umplută cu gaze inerte sau alte substanţe care nu întreţin arderea.

Actuala criză economică mondială va determina mutaţii calitative care vor conduce la continua dezvoltare şi perfecţionare a construcţiilor navale, datorită faptului că navele constituie mijlocul de bază de transport cel mai economic pentru comerţul internaţional.

CAPITOLUL I

STRATEGII ŞI PREVEDERI LEGISLATIVE EUROPENE ŞI NAŢIONALE PRIVIND POLUAREA ATMOSFERICĂ

Strategia tematică a Uniunii Europene privind poluarea atmosferică stabileşte obiective pentru sãnãtate, mediu şi ţinte pentru reducerea emisiilor principalilor poluanţi. Aceste obiective vor fi atinse în diferite etape şivor face tot posibilul pentru a proteja cetăţenii europeni de expunerea la particule şi ozon în aer şi sã protejeze mult mai activ ecosistemele Europei de ploi acide, excesul de azot în nutrienţi şi ozon.

Comparativ cu situaþia din 2000, Strategia tematică a Uniunii Europene privind poluarea atmosferică stabileşte obiective specifice pe termen lung pentru 2020.Pentru a fi atinse aceste obiective, emisiile de SO2 vor trebui sã scadã cu 82%, emisiile de NOx cu 60%, compuşii organici volatili (COV) cu 51%, amoniacul cu 27% şi particulele primare PM 2.5 (particule emise direct în aer) cu 59% comparativ cu anul 2000.

Strategia tematicã a Uniunii Europene privind poluarea atmosfericã

reducerea cu 47% a deprecierii speranţei de viaþã ca rezultat al expunerii la particule; reducerea cu 10% a bolilor acute datorate expunerii la

ozon; reducerea excesului depunerilor acide cu 75% în regiunile

împãdurite şi respectiv 39% la suprafata apelor; reducerea cu 43% a ariilor sau ecosistemelor expuse la eutrofizare.

În România, Planul National pentru Protecţia Atmosferei (PNAPA) a

fost elaborat ca parte a Strategiei Naţionale pentru Protecţia Atmosferei.

Planul de Acţiune cuprinde metodele prin care se vor îndeplini obiectivele propuse în Strategia Naţionalã pentru anii 2004, 2005 şi 2006, şi ia în considerare acţiunile viitoare din programul sectorial cuprins în Programul multianual. Obiectivul Planului de Acţiune prevede ca şi acţiune reducerea emisiilor în aer de: dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10), plumb, monoxid de carbon, benzen şi COV din aer, emise de instalaţiile care intrã sub regimul IPPC, incluzând instalaţiile mari de ardere şi alte surse importante de poluare cu COV precum şi implementarea acţiunilor specifice, stabilite prin Planul Naţional de Acţiune pentru Mediu.

Alte acte normative din legislaţia naţională privind mediul şi protecţia atmosferei Legea pentru aprobarea Ordonanţei

de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului nr. 265/2006 (M. Of. nr. 586 din 6 iulie 2006), Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 243/28.11.2000 privind protecţia atmosferei (M. Of. nr. 633 din 6 decembrie 2000) modificatã şi aprobatã prin Legea nr. 655/2001 (M. Of. nr.773 din 4 decembrie 2001), Hotãrârea de Guvern nr. 731/2004 (M.Of. nr. 496 din 2 iunie 2004) pentru adoptarea Strategiei Naţionale privind Protecţia Atmosferei.

Hotãrârea de Guvern nr. 738/2004 (M.Of. nr. 476 din 27 mai 2004)

pentru adoptarea Planului Naţional de Acţiune pentru Protecţia Atmosferei.