Întreținerile tehnice ale autovehiculelor - construcția și calculul instalației de ungere

1. INTRODUCERE

Cheltuielile bunurilor materiale şi braţelor de muncă pentru menţinerea în stare bună a autovehiculelor sunt considerabile şi de câteva ori depăşesc cheltuielile pentru fabricarea lor.

Aşa, termenul normativ de serviciu la camioanele de capacitate de încărcare medie structura cheltuielilor în procente de la cheltuielile totale constituie: Întreţinerea tehnică şi reparaţia curentă – 91%; reparaţia capitală a autovehiculului şi a ansamblurilor – 7%; confecţionarea autovehiculului – 2%.

Aşa cheltuieli mari pentru lucrările de întreţinere tehnică şi reparaţie curentă sunt legate de rămânerea în urmă a bazei tehnice de producere a transportului auto de la numărul parcului de autovehicule.

Întreţinerea tehnică şi reparaţia mijloacelor de transport trebuie să o socotim ca pe o direcţie principală a procesului tehnic la crearea şi reconstruirea întreprinderilor legate de transportul auto. Mecanizarea lucrărilor la petrecerea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor servesc ca bază materială a condiţiilor de muncă, majorării siguranţei, şi cel mai important, contribuie la soluţionarea problemei majorării productivităţii muncii, mai ales în condiţiile insuficienţei braţelor de muncă.

Mijlocul principal de reducere a uzurii pieselor şi mecanismelor şi prevenirea refuzurilor agregatelor şi ansamblurilor a autovehiculelor este efectuarea calitativă şi la timp a lucrărilor întreţinerilor tehnice.

2. SISTEMUL PLANIFICAT DE PREVENIRE A ÎNTREŢINERII TEHNICE ŞI REPARAŢIEI MIJLOACELOR DE TRANSPORT.

Pentru menţinerea mijloacelor de transport într-o stare tehnică bună, necesară pentru exploatarea eficientă, este primit sistemul planficat de perevenire a întreţinerii tehnice şi reparaţie.

Starea bună a mijloacelor de transport se distinge respectând întreţinerea tehnică şi reparaţia lor.

Întreţinerea tehnică se petrece obligatoriu conform planului după un anumit rulaj sau când autovehiculele se află la parcare.

Reparaţia este destinată pentru recondiţionarea şi menţinerea capacităţii de lucru a mijloacelor de transport, înlăturarea refuzurilor şi defectelor, apărute în timpul lucrului sau depistate în timpul întreţinerii tehnice. Lucrările de reparaţie se exercită după necesitate (după apariţia refuzului sau defecţiunii corespunzătoare), şi conform planului după un anumit rulaj sau în timpul lucrului mijloacelor de transport – reparaţie preventivă.

Întreţinerea tehnică şi reparaţia mijloacelor de transport se petrec sub controlul prealabil sau fără el. Metoda principală de petrecere a lucrărilor de control este diagnosticarea, care serveşte pentru determinarea stării tehnice a automobilului sau ansamblului fără demontare.

Scopul diagnosticării la întreţinerea tehnică este de a determina necesitatea reală pe timpul lucrărilor, executate la fiecare întreţinere, şi prognozarea momentului apariţiei refuzului sau defecţiunii.

Scopul diagnosticării în timpul reparaţiei este de asemenea ca după depistarea refuzului sau defectului să se stabilească metoda mai efectivă de înlăturare a lor.

2.1 Tipurile întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor.

Întreţinerea tehnică a mijloacelor de transport după periodicitate, registru şi volumul de lucru se clasifică:

- Întreţinerea tehnică zilnică (ÎTZ);

- Întreţinerea tehnică numărul unu (ÎT-1);

- Întreţinerea tehnică numărul doi (ÎT-2);

- Întreţinerea tehnică sezonieră (ÎTS).

Petrecerea întreţinerii tehnice şi reparaţiei în unităţile de transport se exercită conform schemei reflectate pe (desenul nr. 4.1.).

Întreţinerea zilnică (ÎTZ) include în sine: verificarea a autovehiculelor la ieşirea şi intrarea în parc, curăţirea – spălarea şi alimentarea cu lubrifianţi. Pentru verificarea mijloacelor de transport în unitate se creează punctul de control tehnic (PCT) cu şanţ revizie de control şi un set necesar de instrumente, dispozitive şi aparate. Verificarea tehnică a autovehiculelor intră în funcţie obligatorii ale şoferului şi funcţionarilor serviciului de control tehnic (SCT).