Prevenirea și Controlul Eruptiilor în Foraj

Capitolul I

Prevenirea si controlul eruptiei in foraj

I.1.Controlul presiunii din sonda in timpul forajului

Există multe posibilități de a determina presiunea găurii de sondă în funcție de limitele impuse de mediu și de a controla presiunea hidraulică anulară .

În forajul convențional fluidul de foraj iese la suprafață prin partea de sus a găurii de sondă printr-un BELL NIPPLE, apoi printr-o conductă de evacuare în vederea separării fluidul de foraj cu gaze de solide, ceea ce poate fi considerată, în practică, o abordare a rezervorului deschis. Așa-numitul foraj cu vasul deschis prezintă dificultăți în timpul operațiunilor, ceea ce frustrează orice inginer de foraj. Presiunea anulară este în principal controlată de densitatea fluidului de foraj și de debitul pompat al acestuia.

În condiții statice, presiunea la fundul sondei (PBH) este datorată presiunii coloanei hidrostatice (PHyd). În condiții dinamice, când se pompează fluidul de foraj, PBH este dată atât de PHyd, cât și de presiunea anulară de frecare. Fig. 1.

În astfel de condiții de foraj, operațiunile sunt adesea rezulatul unor scenarii de genul închide-lovește-închide-lovește, care adesea contribuie la creșterea timpului neproductiv (NPT), ceea ce contribuie la creșterea cheltuielilor companiilor. Când se forează cu vasul deschis, presiunile pot fi monitorizate corect doar dacă sonda este închisă. Așadar, incidentele legate de prevenirea erupțiilor datorate fluxului ridicat pot fi evitate prin tragerea bucșelor interne prin intermediul cărora se verifică fluxul. În acest timp scurt, volumul se mărește și este mult mai dificil de controlat. Metoda recent dezvoltată, cunoscută sub numele de Presiune de Foraj Controlată (MDP) oferă posibilități mult mai bune de control a presiunii la fundul sondei (PBH).

Forajul sub-balansat

Metoda MDP a avut la bază forajul subechilibrat. Pe lângă îmbunătățirea ratei de penetrare, principalele obiective ale metodei forajului subechilibrat sunt protecția și păstrarea caracteristicilor zăcământului, fără a se compromite potențialul sondei. În acest scop sunt încurajate influxurile. Acestea traversează întreaga gaură de sonda și sunt controlate de trei echipamente majore:

- Dispozitivul de control rotativ (RCD)

- Manifol dul duzei (DCM)

- Separatorul multifazic

Dacă sonda produce în timpul forajului, gazele sunt arse, recirculate sau trimise către o stație de colectare în vederea vânzării. Dacă forajul este onshore, țițeiul produs este depozitat în rezervoare.

RDC- ul include prevenitorul de erupție (BOP) de suprafață sau de adâncime cu risere , iar DCM-urile sunt utilizate pentru controlul presiunii și pot fi manuale sau automate. Aceste două echipamente sunt folosite atât pentru operațiuni sub-balansate, cât și pentru cele de control al presiunii de foraj (MPD). Alte echipamente utilizate fie individual, fie în combinație cu cele pentru MPD sunt:

- Sistemul de circulare continuă

- Ventilele/supapele de reținere

- Supapă de control

- Separatorul de fază de suprafață

- Echipamentul de reducție ECD

- Generatorul de azot

- Dispozitivul de monitorizare a presiunii

- Modelatorul de flux hidraulic

Unele dintre dispozitivele care ajută la metoda MPD sunt necesare, în timp ce altele sunt opționale și nu sunt utilizate.