Studiu privind alinierea curelelor

CAPITOLUL 1 NOȚIUNI GENERALE

Transmisii prin curele

Transmisiile prin curele (fig. 1.1) sunt transmisii mecanice, care efectuează transmiterea mișcării de rotație și a sarcinii, (fig. 1.2) de la roata conducătoare la una sau mai multe roți conduse, prin intermediul unui element flexibil, numit curea [1].

Fig. 1.1 Părțile componente ale unei transmisii prin curele [1].

unde:

ME - motor electric;

TCT - transmisie prin curele trapezoidale;

RT - reductor de turație cu roți dințate;

C - cuplaj-(mai există si sistemul de întindere și apărători de protecție)

Fig. 1.2 Forțele care apar la transmisia prin curele [1].

γ - unghiul dintre ramurile curelei

β - unghiul de înfășurare pe roata mică (β1) de curea, respectiv roata mare (β2)

A - distanța dintre axe 0,7( D_1+D_2 )≤A≤2(D_1+D_2 )

Raportul de transmitere ;

Raportul de transmisie i, este maxim 8

i=n_1/n_2 = D_2/D_1

Transmiterea mișcării se poate realiza:

cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau trapezoidale);

fără alunecare (la transmisiile prin curele dințate).

Transmiterea sarcinii se realizează prin intermediul frecării care apare între suprafețele în contact ale curelei și roților de curea (în cazul transmisiilor cu alunecare) aflate în contact, sau prin contactul direct dintre dinții curelei și cei ai roții (în cazul transmisiilor fără alunecare).

O transmisie prin curele (fig. 1.3) se compune din:

roțile de curea - conducătoare 1 și condusă 2;

elementul de legătură (cureaua) 3;

sistemul de întindere;

apărători de protecție.

Fig. 1.3 Părțile componente ale unei transmisii prin curele [1].

Forța necesară de apăsare a curelei pe roțile de curea se realizează la montaj, prin întinderea (deformarea elastică) curelei.

Comparativ cu celelalte transmisii mecanice, transmisiile prin curele cu alunecare prezintă o serie de avantaje:

se montează și se întrețin ușor;

funcționează fără zgomot;

amortizează șocurile și vibrațiile;

necesită precizie de execuție și montaj relativ reduse;

costurile de fabricație sunt reduse;

transmit sarcina la distanțe relativ mari între arbori;

permit antrenarea simultană a mai multor arbori;

funcționează la viteze mari;

asigură protecția împotriva suprasarcinilor.

Dintre dezavantajele acestor transmisii se pot menționa:

capacitate de încărcare limitată;

dimensiuni de gabarit mari, comparativ cu transmisiile prin roți dințate;

forțe de pretensionare mari, care solicită arborii și reazemele;

raport de transmitere variabil, ca urmare a alunecării curelei pe roți;

sensibilitate mărită la căldură și umiditate;

durabilitate limitată;

necesitatea utilizării unor dispozitive de întindere a curelei.

Unele dintre dezavantajele transmisiilor cu alunecare sunt anulate de transmisiile prin curele dințate. Astfel:

mișcarea se transmite sincron, vitezele unghiulare ale roților fiind constante și ridicate;

randamentul mecanic este mai ridicat;

pretensionare mai mică la montaj, deci o solicitare redusă a arborilor și lagărelor.

Principalele dezavantaje ale transmisiilor prin curele dințate sunt legate atât de tehnologia de execuție, mai pretențioasă, cât și de costurile montajului.