Utilizarea gazelor petroliere lichefiate GPL

CAPITOLUL 1

UTILIZAREA GAZELOR PETROLIERE LICHEFIATE

1.1. GAZELE PETROLIERE LICHEFIATE GPL (LPG)

Gazele petroliere lichefiate sunt cunoscute în literatura de specialitate a ţărilor de origine latină cu numele prescurtat de GPL sau în literatura anglo-saxonă LPG (Liquid Petroleum Gas); aceste prescurtări sunt utilizate atât în scris cât şi în discuţiile tehnice curente. Denumirea internaţională standard este LPG; inscripţie care se trece şi în cartea de identitate a autovehiculelor alimentate cu gaze petroliere lichefiate.

GPL este un amestec de hidrocarburi, în special C3 (propan – C3H8 ) şi C4, (izobutan şi normal butan - C4H10, butene - C4H8, etc.) cantităţi mici de hidrocarburi C5 (pentan) şi cantităţi foarte mici (urme) de hidrocarburi C2 (etan, propilena, etc.) Aceste hidrocarburi se obţin din prelucrarea petrolului brut şi a derivatelor acestuia dar pot fi obţinute şi din gaze naturale.

În România denumirea de GPL şi proporţia hidrocarburilor în componenţa lor, au variat în funcţie de politica economică a ţării şi anume:

În Indicativul I 31/76 "Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de utilizare cu G.P.L. se defineşte ca GPL ,"Un amestec de hidrocarburi format din butan 90%, propan 9%, şi pentan 1%"(făcându-se referire la ceea ce se numeşte astăzi "butanul comercial"). Butanul comercial s-a folosit până în anul 1990, în ţara noastră, în domeniul casnic; proporţia de propan (STAS 66-78) fiind limitată la maxim 12% din masa de gaz.

În Indicativul I 31/99 "Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu G.P.L.", se defineşte ca GPL "Amestecul de hidrocarburi menţinute în stare lichefiată, sub presiune, ce poate fi utilizat în faza gazoasă drept combustibil (propan, propilenă, izobutan şi normal butan, butene).

După 1990 produsele petroliere, din ţara noastră, au început tot mai mult să fie aliniate calitativ la nivelul normelor Uniunii Europene.

În general prin gaze petroliere lichefiate se înţelege propanul comercial şi butanul comercial (precum şi amestecul dintre ele). Propanul (C3H8) şi butanul (C4H10) sunt compuşi chimici alcătuiţi din carbon (C) şi hidrogen (H), ceea ce le justifică denumirea de "hidrocarburi". Propanul comercial este un amestec compus în principal din propan şi/sau propenă, restul fiind etan/etenă şi izomeri butan/butenă; se foloseşte în instalaţiile industriale şi civile, inclusiv pentru încălzire. Butanul comercial este format în principal din butan şi/sau butene şi propan/propenă şi izomeri pentan; se utilizează aproape exclusiv în domeniul casnic. În locul butanului se foloseşte de regulă un amestec de butan şi propan; cum este cazul autogazuluiu utilizat ca şi combustibil la motoare cu ardere internă.

Raportul C3/C4 se stabileşte în funcţie de utilizarea gazului. Dacă stocarea GPL se face în rezervoare supraterane fixe, raportul C3/C4 trebuie astfel ales încât conţinutul recipientului să se vaporizeze în totalitate, asigurând în acelaşi timp o presiune suficientă unei utilizări satisfăcătoare; în zonele geografice cu climat rece, gazul lichefiat este constituit practic numai din propan, în timp ce în zonele temperate se foloseşte un amestec din propan-butan.

Gazele petroliere lichefiate finite trebuie să conţină şi cantităţi foarte mici de substanţe puternic mirositoare (ex. mercaptan) pentru sesizarea olfactivă a prezenţei gazelor în atmosferă, în scopul evitării pericolului de explozie (incendiu).

1.2. SCURT ISTORIC PRIVIND UTILIZAREA GPL

În ţările puternic industrializate, GPL a fost utilizat de mai bine de 60 de ani şi sfera de utilizare continuă să se extindă. Aceste state manifestă o preocupare continuă pentru protecţia mediului ambiant şi prin stimularea consumului de GPL, stabilind accize foarte mici la GPL şi preţuri mai mici la GPL în comparaţie cu ceilalţi carburanţi şi se acceptă deductibilitatea TVA. Utilizarea GPL- ului ca şi combustibil la motoare cu ardere internă (m.a.i.) s-a început încă din anii 80, făcându-se ciclic, perioada de glorie fiind urmată de o perioadă de uitare, deoarece anumite probleme tehnice nu au putut fi rezolvate sau au fost doar parţial rezolvate.

Consumul mondial de GPL pentru utilizări casnice, industriale şi în autotracţiune era de 136 milioane tone în anul 1999, cu o creştere de 4% pe an în perioada 1995-1997. Sectorul domestic şi de mic comerţ reprezenta în 1999 deja 72% din totalul pieţei energetice a GPL (exclusiv chimizare), în timp ce ponderea consumului industrial era de 17%. În anul 2000, pe plan mondial existau peste 5 milioane de autovehicule alimentate cu GPL.

În Europa cea mai mare piaţă de GPL a fost şi este Italia. Olanda era pe poziţia a doua, în 1999, cu vânzări de 662.773 tone; numărul staţiilor de alimentare a automobilelor cu GPL era în 1999 de 9.145 iar în 2000 existau 315.000 de autovehicule alimentate cu GPL şi 1.347 autobuze.

În Belgia, Germania, Franţa şi Anglia se stimulează atât consumul de GPL, prin accize foarte reduse cât şi convertirea autovehiculelor pe combustie de GPL.

În Ungaria s-a început aprovizionarea cu GPL la începutul anilor 60; iar din 2000 accizele sunt foarte scăzute pentru stimularea consumului de GPL.

Din anul 2000 în Grecia s-a acceptat utilizarea GPL pentru combustie la toate tipurile de autovehicule.