Accidentul Vascular Cerebral

ARGUMENT

Într-o lume în care existenţa cotidiană a intrat într-un ritm ameţitor şi solicitant trebuie să învăţăm cum să ne păstrăm sănătatea, dar mai ales cum să reacţionăm în caz de îmbolnăvire.

Chiar dacă ne conducem în viaţă după un motto ca acesta:

Motto: „Viața este ansamblul funcțiilor care rezistă morții” (Bichat)

Am ales acest subiect pentru că accidentele vasculare cerebrale ocupă printre primele locuri cu o cauză ridicată de mortalitate din ţara noastră, HTA fiind unul din factorii principali a-i accidentului vascular cerebral.

Cum stresul este un factor favorizant al instalării HTA, iar astăzi este foarte crescut pentru întreaga populaţie, am vrut ca abordând acest subiect să învăţ cât mai multe despre această afecţiune şi despre importanţa unei vieţi echilibrate; mai ales să le pot transmite şi celorlalţi aceste informaţii, în special celor predispuşi să facă HTA.

Pe parcursul stagiului practic, am întâlnit mai mulţi pacienţi prezentând această afecţiune. De asemenea, am găsit un prilej de a evidenţia cât este de importantă igiena în menţinerea sănătăţii corpului, minţii şi spiritului, cât de importantă este să ne autoeducăm şi să educăm în acest sens. Agitaţia cotidiană, aglomeraţia, colectivul de care aparţinem, sunt de cele mai multe ori nefavorabile organismului nostru, însă trebuie să fim conştienţi că profilaxia este principala metodă de a ne feri de boli.

1. CAPITOLUL I

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL (SNC)

Funcţionarea organismului depinde de funcţiile izolate ăla diferitelor organe, coordonate, controlate şi conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor, precum şi relaţiile organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării şi reglării nervoase menţionate, organismul se comportă ca o unitate funcţională.

Proprietatea sistemului nervos de a realiza această coordonare se numeşte funcţie integrativă. Integrarea este o funcţie a tuturor etajelor sistemului nervos,dar organul de integrare propriu-zisă, care subordonează şi funcţiile celorlalte etaje, este scoarţa cerebrală.Se deosebesc un Sistem Nervos Vegetativ şi un Sistem Nervos al Funcţiei de Relaţie, alcătuit din Sistemul Nervos Central şi Sistemul Nervos Periferic.

Ţesutul nervos este constituit din două elemente esenţiale: neuronul (celulă nervoasă propriu-zisă) şi nevroglia (ţesutul de susţinere).

Neuronul – unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos - este alcătuit din corpul celular şi prelungirile sale. Acestea sunt axonul (prelungire de obicei unică şi lungă, prin care influxul nervos pleacă de la celulă) şi dendritele (prelungiri scurte, prin care influxul nervos vine de la celulă). Fibra nervoasă este continuarea axonului şi este o teacă de mielină. Prin intermediul fibrelor nervoase se realizează legătura între doi neuroni, legătură ce poartă numele de sinapsă. Circulaţia influxului nervos la nivelul sinapsei se face într-o singură direcţie, de la cilindrax, spre dendrite şi corpul celular. Energia care circulă de-a lungul fibrei nervoase se numeşte influx nervos.

Sistemul nervos central este alcătuit din encefal, care este format din cele două emisfere cerebrale, formaţiunile de pe baza creierului, trunchiul cerebral, cerebel şi măduva spinării.