Alianță terapeutică la pacientul psihotic toxicoman

Introducere

Consumul de substanțe psihoactive a început încă din Antichitate și continuă chiar și în zilele noastre, atât în triburi din zone ale Africii sau a Pădurii Amazonului, cât și în țările civilizate și dezvoltate din punct de vedere industrial și economic, precum cele din America de Sud și Nord, Asia, India, dar și Europa.

Prima atestare documentară a unei plante psihoactive, ne duce într-o călătorie în timp până în anul 5000 Î.H., când sumerienii descriau opiul ca ,,plantă a fericirii”. Pe lângă mitologia greacă, referiri la plante psihoactive sunt și în a patra carte a Odiseei lui Homer, unde ,,nepenthe”, care se poate traduce prin lipsa tristeții sau a durerii fizice sau psihice, pare să fie o plantă care are efecte asemănătoare cu cele ale opiului. Diverse mențiuni există în aproape toate mitologiile, de la cele babiloniene sau egiptene, la cele grecești și chinezești. Apropiindu-ne puțin de zilele noastre, știm că cel care a adus tutunul în Europa a fost Christopher Columbus în anul 1493. Chiar dacă în secolul al XVII-lea pedeapsa pentru consumul de tutun era executarea cu moartea, în zilele noastre este probabil, cel mai consumat drog minor sau licit din lume. Alte plante psihoactive frecvent utilizate sunt artemisia absinthium, ayahuasca, unele ciuperci sau marijuana, toate determinând efecte halucinogene. Substanțe cu efect psihogen apărute mai recent, sunt morfina care a fost izolată în 1805, cocaina produsă în 1844, primul barbituric sintetizat în 1864 sau heroina descoperită în 1898.

Unele plante, respectiv drogurile derivate din acestea, au un potențial mare de a dezvolta dependență sau alte tulburări psihiatrice, afecțiuni organice cronice sau intoxicații acute. Chiar dacă vorbim de un procent de aproximativ 5% din populația globului care a consumat droguri cel puțin o dată pe parcursul vieții, respectiv 7,6% în țara noastră potrivit statisticilor Agenției Naționale Antidrog din anul 2016, acest flagel a crescut de-a lungul ultimilor decenii și este aproape imposibil de combătut, ceea ce m-a determinat să acord o atenție sporită acestui subiect.

Creșterea acestui flagel a condus la apariția unor probleme medicale psihiatrice incontestabile și cu o cauzalitate directă demonstrabilă. Consumul de substanțe psihoactive poate declanșa psihoze similare ca și manifestare clinică cu cele de altă etiologie și se remit în general după întreruperea consumului. Astfel, patologia psihotică este mult mai frecventă în rândul consumatorilor de droguri decât în rândul populației generale. De aceea, astăzi se vorbește din ce în ce mai des de un diagnostic dual care cuprinde atât patologia abuzului sau adicției la droguri, cât și pe cea de boală psihică.

Astfel, scopul acestei lucrări este documentarea prevalenței, a mecanismelor farmacologice și biologice de acțiune, a efectelor, a riscurilor și a tratamentului asociate cu utilizarea substanțelor psihoactive, dar și a consecințelor medicale psihiatrice, prin analiza critică a literaturii existente în acest domeniu. De asemenea, pe lângă elementele teoretice legate de consumul substanțelor psihoactive, lucrarea de față este compusă dintr-o parte de cercetare desfășurată la secțiile de Psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu” din Oradea, care are scopul de a analiza acest fenomen în rândul populației, de a identifica importanța acestei patologii în practica clinică, dar și de a dechide drumul către cercetări viitoare.

PARTEA I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A STUDIULUI

CAPITOLUL I. Importanța temei luate în studiu

Consumul de droguri reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel internațional având în vedere numărul de aproximativ 230 milioane, sau 5% din populația adultă a lumii care a utilizat, cel puțin o dată, o substanță ilegală pe parcursul anului 2010. Pe glob, problema consumului de droguri ilegale este relativ stabilă, observându-se totuși, o tendință de creștere în țările aflate în dezvoltare. Efectele reale ale folosirii substanțelor toxice, afectează întreaga societate, nu doar consumatorul, ducând la destrămarea familiilor, frânarea dezvoltării economice și sociale, răspândirea criminalității, instabilității, insecurității și a bolilor infecțioase transmise pe cale parenterală.

I.1. Date epidemiologice

Consumul de stupefiante a înregistrat o creștere semnificativă și în România, țara noastră fiind o piață de desfacere și implicit de consum de droguri. Agenția Națională Antidrog în Raportul Național privind situația drogurilor 2017, menționează faptul că la nivelul populației generale din România, se identifică o prevalență de-a lungul vieții a consumului oricărui tip de drog ilicit de 7,6%. Prevalența în ultimul an este de 4,1%, în timp ce pentru consumul din ultima lună se observă o prevalență de 1,8%. Față de studiul anterior se observă creșteri pentru toate cele trei tipuri de consum.

Canabisul este în continuare cel mai consumat tip de drog în țara noastră. În preferința consumatorilor urmează noile substanțe psihoactive (2,5%), cocaina (0,7%), LSD (0,7%), Ecstasy (0,5%), ciupercile halucinogene (0,4 %), heroina, amfetaminele și ketamina cu câte 0,3%. Comparând rezultatele ultimelor două studii privind prevalența consumului de droguri în România (2013 și 2016), se observă o creștere a consumului experimental de droguri ilicite, de la 6,6% la 7,6%, dar și a consumului recent și al celui actual, de la 2,5% la 4,1%, respectiv de la 1,1% la 1,7%. Diferențele de tendință înregistrate în ceea ce privește consumul de droguri, respectiv creșterea consumului experimental, a consumului recent și a celui actual, pot fi explicate prin evoluția consumului de canabis care, deși înregistrează cele mai mici valori din Europa, își continuă tendința ascendentă, dar și prin revigorarea interesului pentru noile substanțe psihoactive.