Alimentația inadecvată prin surplus - Diagnostic de nursing în cadrul nevoii de a bea și a mânca

Fără îndoială există anumite nevoi fundamentale comune tuturor fiinţelor umane, care trebuie satisfăcute pentru ă atinge un nivel optim de bunăstare.

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson , porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţiile fiinţei umane-numite nevoi fundamentale; se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului.

Atingerea de către pacient ă independenţei in satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistenta medicală.

Pentru că aplică modelul conceptual al Virginiei Henderson asistenta trebuie să ştie că: o nevoie fundamentală este o necesitate vitală , esenţială ă fiinţei umane pentru ă-şi asigura starea de bine in apărarea fizică şi mentală.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira

2. a se alimenta

3. a elimina

4. a se mişca , a avea o bună postură

5. a dormi , a se odihni

6. a se îmbrăca şi dezbrăca

7. a-şi menţine temperatura corpului in limite normale

8. a fi curat , a-şi proteja tegumentele

9. a evita pericolele

10. a comunica

11. a acţiona după credinţele şi valorile sale

12. a se realiza

13. a se recrea

14. a învăţa

Fiecare dintre aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane anume:

- o dimensiune biologică ( biofiziologică)

- o dimensiune psihologică

- o dimensiune sociologică

- o dimensiune culturală

- o dimensiune spirituală

1.NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

Definiţie:

Oricărui organism ii este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate ăi in cantitate suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea , întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.

1.1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Oricărui organism îi este necesar şă absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.

Tubul digestiv este alcătuit din următoarele elemente: cavitatea bucală, faringe (cu dublă apartenenţă), esofag, stomac, intestin subţire şi intestin gros.

Cavitatea bucală este porţiunea iniţială a aparatului digestiv, alcătuită din organe si diverse ţesuturi. Superior este limitată de bolta palatină; inferior de planşeul bucal, lateral de obraji; anterior de buze şi posterior se continuă cu faringele.

Funcţiile pe care le îndeplineşte cavitatea bucală sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea bolului alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de fonaţie, funcţia receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.

Faringele este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului respirator. El se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi se continuă cu esofagul.

Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de apărare împotriva infectiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau respiratorie.

Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legătura între faringe şi stomac.

Fiziologic esofagul reprezintă un organ menit să facă legătura dintre faringe şi stomac. Prin reflexul de deglutiţie, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin coordonare nervoasă, musculatura formează unde contractile care