Angina Pectorală

INTRODUCERE ÎN PROFESIE

Nursa definită de Consiliul Internaţional al Nurselor este o persoană care:

- A parcurs un program complet de formare care a fost aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali.

- A trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali.

- Este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de Consiliul Asistenţilor Medicali.

- Este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie s-ar afla , dar să nu facă o procedură pentru care nu este calificată.

- Asistentele medicale răspund de propria lor activitate, de practica lor, supraveghează îngrijirile auxiliare si pregătirea elevilor.

Nursa este pregătita printr-un program de studiu incluzând: promovarea sănătaţii, prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental,a celor cu deficienţe, indiferent de vârstă , în orice unitate sanitară sau in orice situaţie la nivel de comunitate.

Nursa este pregătită şi autorizată să:

- Să desfăşoare educaţie pentru sănătate.

- Să participe plenar ca membru al echipei din sistemul de sănătate.

- Să supravegheze şi să formeze asistente medicale şi cadre auxiliare.

- Sa fie implicată în cercetare.

Nursa generalistă presupune:

- O pregătire pluridisciplinară-socială, tehnică practică

- Însuşire competenţelor de bază şi nu numai cunoştinţele.

- Să aibă cunoştinţe de psihologie (să ştie să încurajeze pacientul)

- Să aibă atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa.

- Să aibă preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi( capacitatea de empatie).

Asistenta este ca o mamă ce acţionează comform nevoilor copilului, şi trebuie deseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse. Deaceea asistenta medicală a fost denumită “mama profesionistă”.

Rolul asistentei medicale este descris ca fiind substitutiv(înlocuind persoana),suplimentar(ajutând individul). Toate acestea cu scopul de a ajuta pacientul să se descurce pe cât posibil singur.

VIRGINIA HANDERSON defineste nursingul astfel:

„Să ajuţi individual, fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul fie el bolnav sau sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesară pentu a face, şi să actioneze în aşa fel încat acesta să-şi poarte singur de grijă cât mai curând posibil.”

ARGUMENT

Angina pectorală este una din bolile cele mai studiate datorită răspândirii sale în populaţie, mai ales după cel de-al doilea război mondial.

Incidenţa anginei pectorale şi implicit a cardiopatiei ischemice este extrem de diversă în raport cu distribuţia geografică a ţărilor şi a stilului de viaţă al locuitorilor. Este mai mare la bărbaţi decât la femei şi aceasta creşte odată cu vârsta la ambele sexe.

La femei, prima manifestare a cardiopatiei ischemice mai frecventă este angina pectorală, pe când la bărbaţi prima manifestare este de regulă infarctul miocardic. Cel puţin o pătrime din infarctele miocardice la ambele sexe rămân nediagnosticate, fie că sunt asimptomatice, fie atipice.

Maladia atacă preponderent bărbaţii de vârsta între 40 şi 50 de ani. Incidenţa este de 5/1000 pe an la bărbaţii peste 40 de ani. Frecvenţa AP creşte cu vârsta şi este mai mare la bărbaţii de peste 65 de ani, apoi se repartizează egal în funcţie de sex după 70 de ani. Femeia este rar afectată până la menopauză.

Bolile coronariene constituie prima cauză de deces în întreaga lume, deci şi în România. În S.U.A., de exemplu, anual, peste 1,5 milioane de oameni fac infarct miocardic şi o treime dintre aceştia mor în urma infarctului. În ansamblu, bolile cardiace ucid mai mulţi oameni decât toate celelalte cauze de deces la un loc.

Angina este întâlnită mai ales la cei în vârstă de peste 30 de ani şi este mai frecventă la bărbaţi. Iar dacă ţinem cont de faptul că cel puţin o treime din populaţia de peste 30 de ani suferă de hipertensiune arterială, vom putea aprecia şi mai exact cât de gravă este situaţia din acest punct de vedere.

În condiţiile în care statistici paneuropene bine documentate au demonstrat o prevalenţă a cardiopatiei ischemice de 2-4%, rezultatele preliminării ale programului guvernamental aflat în derulare, care sugerează o frecvenţă de peste 10 procente a cardiopatiei ischemice în România nu pot fi decât îngrijorătoare.

Pentru cea mai mare parte a populaţiei globului (80%), care trăieşte în ţări subdezvoltate economic, mortalitatea prin boli cardiovasculare este de circa 25-30%, fapt datorat speranţei reduse de viaţă şi flagelului bolilor infecţioase.

Pentru România se apreciază că peste jumătate din populaţie va deceda ca urmare a unei afecţiuni vasculare, fie ea coronariană, cerebrală sau periferică, asa cum de altfel se întâmplă în toate ţările cu economii în curs de dezvoltare. Acest procent este în jur de 50%, în scădere în ultimele zeci de ani, şi în ţările dezvoltate economic. Prognosticul cardiopatiei ischemice cronice este extrem de variabil, supravieţuirea putând atinge nu rareori mai mult de zeci de ani.

Între principalii factori care influienţează prognosticul acestei afecţiuni se remarcă schimbarea modului de viaţă cu recurgerea la o alimentaţie raţională care să vizeze reducerea aportului de grăsimi saturate.