Aparatul digestiv

Introducere

Farmacologia este o ştiinţă biomedicală, care studiază medicamentele în relaţie cu sistemele şi organismele vii.

Din punct de vedere etimologic termenul derivă din cuvintele greceşti “pharmakon” – medicament, otravă şi “logos” – ştiinţă.

Farmacologia cuprinde 6 ramuri principale, unele cu caracter fundamental, iar altele cu caracter aplicativ.

Farmacoterapia studiază modul de administrare a unui medicament, indicaţiile, contraindicaţiile.

Farmacoepidemiologia cuprinde măsurile de precauţie menite să evite sau să diminueze posibilele efecte nedorite ale medicamentelor. Aceasta mai include şi farmacovigilenţa, care are ca obiect examinarea, înregistrarea, validarea şi evaluarea reacţiilor adverse medicamentoase de către personalul medical care efectuează farmacoterapia.

Din punct de vedere didactic farmacologia se clasifică in 2 părţi:

- farmacologia generală – studiază aspectele generale ale relaţiilor dintre medicament şi organism, urmărind evidenţierea legilor obiective pe baza cărora au loc aceste relaţii. Cuprinde noţiuni generale de farmacodinamie, farmacocinetică, farmacotoxicologie.

- farmacologia specială – cuprinde studiul analitic al diferitelor grupe de medicamente, pe aparate şi sisteme (conform principiului ATC – anatomic, terapeutic, chimic).

CAP I. ANTIULCEROASELE

1.1. Baze fiziopatologice și farmacologice

Boala ulceroasă reprezintă o afecţiune cronică, ce evoluează cu episoade de activitate simptomatice sau asimptomatice care alternează cu perioade de remisiune cu tendinţă spontană spre vindecare.

Episoadele de activitate se manifestă prin ulcer activ ( ulceraţie ), ce reprezintă din punct de vedere histopatologic, o pierdere de substanţă cu o întrerupere circumscrisă a continuităţii peretelui stomacal şi/sau duodenal cu diametrul peste 5 mm, începând de la nivelul mucoasei şi muscularei mucoasei şi putând penetra până la seroasă, în funcţie de gravitatea evoluţiei.

Boala ulceroasă este cunoscută şi sub numele de ulcer peptic, datorită faptului că ulceraţia este produsă de digestia clorhidropeptică ( acid clorhidric şi pepsină )a mucoasei.

Ulcerele peptice din mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice (UG ) şi cele care apar în mucoasa duodenelă se numesc ulcere duodenale (UD ) .

Cauze

Două dintre cele mai frecvente cauze de ulcer peptic sunt infecţia cu bacteria numită Helicobacter pylori ( H. Pylori )şi abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS ), cum ar fi aspirina .

Deşi majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu H.pylori, doar câţiva vor face boala ulceroasă peptică. Unii factori de risc la o persoană cu H.pylori dau o susceptibilitate crescută pentru dezvoltarea ulcerului. Aceşti factori sunt :

• fumatul

• abuzul de alcool

• antecedente de ulcer

• stresul fizic determinat de o boală severă sau accident grav (traumă majoră, intervenţie chirurgicală )

Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H.pylori sunt date de AINS . AINS sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamaţia în boli cronice, ca artrita sau dureri de cap (migrene ). Folosite timp de săptămâni sau luni de zile, AINS pot afecta mucoasa tractului gastric, ducând la un ulcer sau activând un ulcer deja format.

O cauză rară de ulcer peptic este sindromul Zollinger Ellison. În această afecţiune stomacul secretă în exces acid clorhidric, care afectează mucoasa gastrică. Stresul psihologic, adăugat la alţi factori de risc poate creşte şansele de a dezvolta un ulcer peptic.