Aspecte de nursing în recuperarea pacienților cu hernii de disc operate

I. INTRODUCERE

Multiplele aspecte clinice ale herniei de disc, determinate de terenul pacientului și stadiul de evoluție a bolii, angajează în rezolvarea ei diverși specialiști, (balneologi,neurologi,neurochirurgi,kinetoterapeuți,psihologi,specialistul de exper-tiză a capacității de muncă).Cu toate progresele obținute s-a observat că într-un anumit număr de cazuri rezultatele tratamentului neurochirurgical nu sunt favorabile.

Tratamentul chirurgical al herniilor de disc vizează soluționarea suferinței discului intervertebral și a consecințelor produse de hernierea sa în canalul rahidian și este luat în discuție în momentul în care tratamentul medical și fizioterapeutic riguros aplicat nu are rezultate favorabile, pacientul fiind scos din viața socială și productivă prin fenomenele dureroase sau neurologice generate de hernia de disc.

Herniile de disc reprezintă 36,75% din totalul de operații efectuate la secția de neurochirurgie Alba-Iulia.

II. SCOPUL ȘI MOTIVAȚIA LUCRĂRII

Primul motiv pentru care am ales această temă este acela că lucrez la Spitalul Județean de Urgență Alba-Iulia în cadrul secției de Recuperare Neurologică în calitate de asistentă medicală, unde mă ocup și de pacienții cu hernii de disc operate.

Un alt motiv, pentru mine foarte important, este acela că patologia discală în ultima perioadă a crescut îngrijorător în rândul populației tinere.

CAP.I. ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala reprezintă scheletul axial ,fiind situată în partea mediană și posterioară a corpului. Îndeplinește un triplu rol, fiind axul de susținere al corpului, protejând măduva spinării și participând la diferite mișcări ale trunchiului și capului. Înainte de a analiza caracterele pe regiuni ale diferitelor vertebre, trebuie studiata vertebra tip (vertebra toracală ).

Vertebra tip prezinta, în partea sa anterioară, corpul vertebral, iar posterior arcul vertebral, care este legat de corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali. Aceștia din urmă, prin suprapunere, delimitează orificiile intervertebrale(de conjugare) prin care ies nervii spinali. Corpul prezintă o circumferință, o față superioară și una inferioară, care se articulează cu vertebrele supra- și subiacente, prin intermediul discului intervertebral, o formațiune fibrocartilaginoasă având în centru nucleul pulpos. Arcul vertebral prezintă, de asemenea, și o serie de apofize, dintre care unele sunt musculare, iar altele articulare. Cele musculare se disting în apofiza spinoasă, unică, situată pe linia mediană, și în apofizele transversale, stângă și dreaptă. Cele articulare sunt în număr de patru, două superioare și doua inferioare. Ele servesc pentru articulații cu apofizele articulare ale vertebrelor supradiacente si subiacente. Între corpul vertebral, pediculii vertebrali și arcul vertebral se află orificiul vertebral, care, prin suprapunere, formează canalul vertebral ce adăpostește măduva.

Caracterele regionale ale vertebrelor:

1.Regiunea cervicală prezintă 7 vertebre. Corpul acestora are diametrul transversal dublu față de cel antero-posterior. Procesele transversale au doi tuberculi, unul anterior și unul posterior. Aceste procese prezintă un orificiu prin care trec artere si nervul vertebral. Procesul spinos este scurt si bifurcat. Orificiul vertebral are forma triunghiulară orientat cu baza spre înainte. Atlasul, prima vertebra, nu are un corp vertebral, prezintă două mase laterale unite printr-un arc anterior si unul posterior. Axisul, vertebra a doua, prezintă pe fața superioară a corpului, o proeminență numită dintele axisului. Vertebra a șaptea este proeminentă si are un proces spinos lung.

2.Regiunea toracală prezintă 12 vertebre. Corpul este cilindric, având diametrul transversal egal cu cel anteroposterior. Pe părțile laterale ale vertebrelor T2-T9 se află cate două hemifațete articulare pentru capul coastelor 2-9. Procesele transversale prezintă o suprafață de articulare cu tuberculul coastei. Procesul spinos este lung si înclinat pentru a limita extensia. Orificiul vertebral este rotund. Vertebra toracală T1 prezintă pe corp o fațetă pentru coasta I si o hemifațetă pentru coasta a II-a. Vertebra T10 are o hemifațetă pentru coasta X. Vertebrele T11 și T 12 au fațetele pentru coastele XI și XII.

3.Regiunea lombară prezintă 5 vertebre. Corpul vertebrelor este cel mai voluminos, cu diametrul transversal dublu față de cel antero-posterior. Procesele transversale lipsesc, locul lor fiind luat de procesele costiforme. Procesul spinos are forma unui dreptunghi, fiind bine dezvoltat. Orificiul vertebral are forma triunghiulară cu baza spre corp. Vertebra L1 seamănă cu vertebrele toracale. Vertebra L5 se poate suda de sacru.

4.Osul sacru. Provine din sudarea vertebrelor sacrale. Osul sacru este un os median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza in sus. Fața sa anterioară este ușor concavă și prezintă patru linii transverse, care corespund locului de unire al celor cinci vertebre sacrale. La extremitățile celor patru linii transverse se află orificiile sacrale anterioare(cate patru), de fiecare parte prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali. Pe fața posterioară convexă se observă o serie de creste, și anume: