Avortul

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Aceasta licenta trateaza Avortul.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 140 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domenii: Medicina, Drept

Cuprins

INRODUCERE 4
CAP. I. COPILUL NENĂSCUT – O FIINŢĂ UMANĂ 5S
I.1. Procrearea şi momentul de început al vieţii 8
I.1.1. Perspectiva creştină asupra vieţii 12
I.1.2. Momentul de debut al vieţii umane 17
I.1.3. Intervenţia divină în actul uman al procreaţiei 23
I.2. Argumente în favoarea tezei că fiinţa umană există din momentul conceperii 25
I.2.1. Argumente ştiinţifice 25
I.2.2. Argumente teologice 31
I.2.2.1. Argumente liturgice 31
I.2.2.2. Argumente dogmatice 32
I.2.2.3. Argumente morale 32
CAP. II. AVORTUL – FACTORI DETERMINANŢI ŞI TEHNICI FOLOSITE 33
II.1 Avortul şi factorii determinanţi ai apariţiei lui 34
II.1.1. Scurt istoric asupra problemei avortului 38
II.1.2. Factori favorizanţi externi ai avortului 39
II.1.3. Factori favorizanţi interni 42
II.1.4. Relaţia dintre abuzul copiilor şi avort 49
II.2.Tehnici abortive 51
II.2.1. Forme „ascunse” de avort 51
II.2.2 Dilataţia şi aspiraţia 52
II.2.3. Dilataţia şi chiuretajul 53
II.2.4. Dilataţia şi evacuarea 53
II.2.5. Dilatarea şi extracţia 53
II.2.5. Alte metode de avort tardiv 54
CAP. III. CONSECINŢELE AVORTULUI 59
III. 1. Efectele asupra sănătăţii fizice 59
III.2. Efectele asupra sănătăţii psihice 61
III.2.1. Sindromul post-avort( SPA) 62
III.2.2.Repercusiunile avortului asupra familiei 72
III.2.3.Efectele avortului pe termen lung 75
III.3. Efectele sociale ale avortului 77
III.3.1. Efecte asupra structurilor sociale 77
III.3.2. Efectele asupra sferei medicale 77
III.3.3. Efectele asupra sferei juridice şi economice 78
III. 4. Efectele asupra demografiei 78
CAP. IV. POZIŢIA BISERICII ORTODOXE PRIVIND AMENINŢĂRILE LA ADRESA VIEŢII PRENATALE 81
IV. 1. Avortul - pruncucidere: atentat împotriva persoanei umane 81
IV. 1.2. Avortul - genocid: atentat împotriva societăţii 85
IV. 1.3. Avortul - deicid: atentat împotriva Mântuitorului Însuşi 86
IV. 2. Poziţia Bisericii Ortodoxe privind contracepţia 89
IV.2.1. Contracepţia ca act de opunere la planul de creaţie al lui Dumnezeu 89
IV.2.2. Efectele nefaste ale anticoncepţionalelor 90
IV.2.2.1. Efectele anticoncepţionalelor asupra stării de sănătate a femeii 91
IV.2.2.2. Efectele contraceptivelor în planul mentalităţii privind viaţa şi semnificaţia ei 92
IV.2.2.3. Efectele contraceptivelor asupra situaţiei demografice a ţării 97
IV.3. Poziţia Bisericii Ortodoxe privind metodele naturale de reglare a sarcinilor 99
STUDIU DE CAZ I 102
în consiliere prenatală 102
STUDIU DE CAZ II 108
în consiliere prenatală 108
STUDIU DE CAZ III 113
în consiliere prenatală 113
STUDIU DE CAZ IV 118
în consiliere prenatală 118
STUDIU DE CAZ V 123
în consiliere prenatală 123
NEMAME 128
CONCLUZIE 132
BIBLIOGRAFIE 136

Extras din document

INRODUCERE

Am ales studierea problematicii avortului pentru că este o temă de mare actualitate, care – zic eu – ne priveşte pe toţi. Căci nu putem fi creştini adevăraţi şi totodată indiferenţi la holocaustul avorturilor din ţara noastră.

E dureros că avortul a ajuns să fie văzut ca o alternativă pentru o viaţă mai confortabilă, sau, şi mai dureros, ca o manifestare concretă a vieţii personale. Se invocă de către partizanii avortului numeroase argumente. Se vorbeşte de faptul că ceea ce este în pântecele mamei nu este o persoană, ci doar un „produs de concepţie” nedeplin format. Se face apel la dreptul femeii de a dispune de propriul ei trup. Se aduc argumente de ordin material şi social: sărăcie şi şomaj, lipsa banilor şi a locuinţelor, programul de lucru stresant sau dorinţa de realizare profesională.

Cu toate acestea, nimic nu justifică, nu îndreptăţeşte avortul, pentru că, din orice punct de vedere ar fi privit şi orice fel de argumente ar fi invocate, avortul rămâne ceea ce este: o crimă cumplită. Oricât de grele ar fi condiţiile de viaţă într-un anume timp istoric şi aricare ar fi motivele, avortul şi contracepţia nu pot fi acceptate pentru că ele rămân ceea ce sunt: ucidere.

CAP. I. COPILUL NENĂSCUT – O FIINŢĂ UMANĂ

Întâlnirea dintre ştiinţă şi teologie ne poate ajuta să pătrundem în tainele vieţii umane, aşa cum a fost ea împărtăşită omului de către Creator. Această întâlnire va trebui să ofere răspunsuri concrete în marile probleme pe care intervenţia ştiinţei moderne le creează atunci când biomedicina şi genetica acţionează asupra vieţii umane.

Naşterea unui copil constituie un eveniment însemnat în viaţa omului. Acest act, încărcat de o bogată mitologie culturală, nu poate explica începutul vieţii omului. Taina începutului vieţii nu a fost pătrunsă de ştiinţe; însă progresul lor a adus multe detalii edificatoare, care întăresc aspectul sacru al vieţii. Cuvintele proorocilor, care mărturisesc prezenţa lui Dumnezeu la concepere, conţin acelaşi mesaj ca şi cel al geneticienilor. Tehnologia modernă a permis studierea comportamentului individual al copilului în uter. Caracteristicile fătului au aceeaşi pregnanţă ca şi cele ale copilului deja născut. Genetica arată că, din primele momente ale evoluţiei proceselor biochimice, care se declanşează după actul conceperii, embrionului i se incumbă o structură cu o bogăţie de date cu nimic mai prejos decât cea a omului matur. Toate etapele evoluţiei intrauterine constituie nu etapele oricărei fiinţe, ci ale uneia înzestrate cu suflet raţional. Ştiinţa a evidenţiat caracterul continuu, programat al procesului de dezvoltare a embrionului, începând de la primele stadii. Nu există o diferenţă substanţială între zigot, forma de viaţă căpătată imediat după concepere, şi nou-născut. Datele biologiei ne permit astăzi să constatăm că fiinţa umană îşi începe ciclul vital de la forma zigotului, de la fuziunea gameţilor, fiind acelaşi individ biologic cu adultul de mai târziu.

Datele oferite de biologie nu permit însă afirmarea pe deplin a naturii umane, căci aceasta implică prezenţa spiritului, care încarnează fiinţa umană. Atât religia, cât şi filozofia arată că persoana umană are, în acelaşi timp, o parte spirituală şi una corporală. Corpul reprezintă condiţia indispensabilă ca omul să aibă viaţă proprie în lume. Inseparabilitatea spiritului de corp arată că începutul fiinţei umane coincide cu începutul evoluţiei individului uman.

Investigaţiile geneticii au impus răspunsuri ca cele oferite de religie şi filosofie, arătând că de la concepere, omul a primit toată zestrea genetică. Acest fapt întăreşte concluzia că embrionul este o persoană umană şi justifică aprecierile privind asigurarea demnităţii şi inviolabilităţii lui. Viaţa umană începe în momentul concepţiei, în momentul când oul este fecundat. Atunci începe o nouă viaţă, care nu este nici a tatălui, nici a mamei. Ia naştere o fiinţă umană, care se dezvoltă separat, care trebuie să se bucure de demnitate şi căreia trebuie să-i fie asigurate drepturile ce decurg de aici.

Recentele progrese ale ştiinţelor biologice dovedesc clar că această nouă fiinţă, chiar de la concepere, posedă un cod genetic propriu, diferit de cel al părinţilor, cu totul distinct de al mamei.

Aşadar, fiinţa concepută în sânul matern e o fiinţă complet nouă, diferită, unică, independentă. Naşterea înseamnă părăsirea uterului matern, tăierea cordonului ombilical şi existenţa fizică a noului născut în afara trupului mamei, separat de el. Dar nu este nici o diferenţă între copilul dinainte şi copilul de după naştere. Singura schimbare se referă la metoda de alimentare cu hrană şi oxigen. Dacă înainte de naştere hrana şi oxigenul erau preluate de la mamă prin cordonul ombilical, după naştere oxigenul este preluat din atmosferă prin plămâni şi hrana prin stomac.

Ovulul fecundat este uneori comparat cu un proiect sau cu un plan. Comparaţia este falsă. Proiectul unei case este un desen care o dată utilizat, este aruncat la coş; el nu este viabil. În schimb, ovulul fecundat nu este un proiect, un plan, ci este o casă în miniatură, o casă întreagă chiar de la început, destinată să crească cu timpul. O casă este construită cărămidă cu cărămidă şi doar la sfârşit are formă de casă. Omul adult de astăzi a fost casă întreagă din momentul conceperii. Ceea ce lipsea ca să devină adult era hrana, oxigenul şi timpul.

Fisiere in arhiva (1):

  • Avortul.doc