Biomarkeri Implicați în Diagnosticul Precoce al Injuriei Renale Acute

Ă

Domeniu: Medicină

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 61 în total

Cuvinte : 18317

Mărime: 2.57MB (arhivat)

Publicat de: Vladlena C.

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Dr. Elena Petrescu

Descarcă acum

I. INTRODUCERE 2
II. SINTEZA LITERATURII 4
II.1. INFORMAȚII GENERALE DESPRE INJURIA RENALĂ ACUTĂ 4
II.1.1. Insuficiența renală acută sau injuria renală acută, definiție și clasificări 4
II.1.2. Noțiuni teoretice despre caracteristicile unui biomarker 9
II.1.3. Injuria renală acută - problemă de sănătate publică și impactul său economic în sistemului medical 13
II.2. MARKERI AI DISFUNCȚIEI RENALE ÎN IRA 17
II.2.1. Creatinina și ureea serică - markeri convenționali ai disfuncției renale 17
II.2.2. Cistatina C - noul biomarker al disfuncției renale 18
II.3. BIOMARKERI AI LEZIUNII ȘI INFLAMAȚIEI RENALE 21
II.3.1. IL-18 (Interleukina-18) 21
II.3.2. NGAL (Neutrophil gelatinase-associated lipocalin) 23
II.3.3. KIM-1 (Kidney Injury Molecule-1) 26
II.3.4. L-FABP (Liver fatty binding protein) 27
II.3.5. Netrinele 29
II.3.6. Exosomii 29
II.4. BIOMARKERII SECHESTRĂRII CICLULUI CELULAR ȘI TESTUL NEPHROCHECK® 31
II.4.1. Generalități 31
II.4.2. Rolurile biologice și fiziopatologice ale TIMP-2 și IGFBP7 32
II.4.3. Metoda de determinare și particularități biochimice 34
II.4.4. Aplicabilitate clinică, avantaje și dezavantaje 37
III. DISCUȚII 44
IV. CONCLUZII 52
V. BIBLIOGRAFIE 54

I. INTRODUCERE

Insuficiența renală acută sau termenul mai nou utilizat, injuria renală acută (IRA), este un sindrom care poate avea o etiologie variată însă care mereu se caracterizează prin declinul abrupt al funcției renale. Atunci când apare injuria renală acută, nivelurile creatininei serice și cele ale ureei cresc, diureza scade, iar echilibrul hidro-electrolitic și acido-bazic se deteriorează. Cauza injuriei renale acute poate fi prerenală, renală și postrenală. De asemenea, în funcție de severitatea acesteia poate fi reversibilă cu restitutio ad integrum sau poate progresa către insuficiența renală cronică. Prin urmare, un diagnostic corect și precoce este important pentru prognosticul pacienților precum și pentru reducerea costurilor medicale.

Deoarece survine deseori în lipsa semnelor și simptomelor premonitorii, IRA este diagnosticată târziu, consecința fiind substituția funcției renale prin dializă sau decesul pacientului. Incidența injuriei renale acute este asemănătoare incidenței infarctului miocardic acut iar rata mortalitătații prin injurie renală acută la pacientul spitalizat este de două ori mai mare decât cele prin cancer de sân, cancer de prostată, diabet zaharat și insuficiență cardiacă, cumulate. (Uettwiller-Geiger, 2016)

O metodă de a preveni deteriorarea ireversibilă a funcției renale ar fi detecția leziunii renale înaintea creșterii creatininei serice și înaintea scăderei diurezei. Cu alte cuvinte, identificarea unui biomarker renal cu o eficiență asemănătoare troponinei cardiace din sindromul coronarian acut ar oferi noi posibilitați terapiei injuriei renale acute, respectiv ar permite reducerea morbidității și mortalității secundare acesteia. (Ortega, 2018)

Diagnosticul precoce al injuriei renale acute a fost dezideratul și preocuparea multor studii din ultima perioadă, iar identificarea a noi biomarkeri cu sensibilitate și specificitate mai mari a reprezentat scopul principal. Biomarkerii descoperiți până la momentul actual se clasifică în trei tipuri în funcție de particularitățile lor biochimice, fiind identificați în ordine cronologică în felul următor: primul tip sunt biomarkerii inflamatori ai injuriei renale, în al doilea tip sunt incluși biomarkerii leziunii celulare iar ultimii descoperiți sunt biomarkerii ciclului celular. Din grupul biomarkerilor inflamatori fac parte citokinele proinflamatorii: interleukina-6 (IL-6) și interleukina-18 (IL-18). Câteva exemple de biomarkeri ai leziunii renale sunt: Kidney Injury Molecule-1 (KIM-1), NGAL (gelatinaza neutrofilică asociată lipocalcinei), Liver Fatty Acid-Binding Protein (L-FABP), sodium/hydrogen exchanger 3 (NHE-3) și netrin 1. Al treilea grup include: Tissue Inhibitor of Metalloproteinase 2 (TIMP-2) și Insulin-like Growth Factor-Binding Protein 7 (IGFBP-7). (Lameire, 2016)

Această lucrare este menită sa ofere o imagine de ansamblu asupra biochimiei, fiziopatoloziei și aplicabilității clinice ale celor mai importanți dintre noii biomarkeri ai injuriei renale acute. De asemenea, lucrarea aduce în discuție particularitățile noului test de diagnostic precoce a injuriei renale acute: NephroCheck® [IGFBP7×TIMP-2].

II. SINTEZA LITERATURII

II.1. Informații generale despre injuria renală acută

II.1.1. Insuficiența renală acută sau injuria renală acută, definiție și clasificări

Formularea unei definiții și clasificări bazate pe criterii biochimice pentru insuficiența renală acută a fost scopul multor studii din ultimii ani. Pentru prima dată în anul 2002, grupul Acute Dialysis Quality Initiative (ADQI) au propus un sistem nou de clasificare, larg acceptat la acel moment și capabil să identifice atât pacienții cu afectare renală ușoară, cât și pacienții cu necesar de terapie de substituție a funcției renale prin dializă, bazat pe criteriile RIFLE (Risk-Injury-Failure-Loss-End Stage Kidney Disease), care a fost publicat în anul 2004 în revista Critical Care (Lopes, 2013).

Criteriile RIFLE permit stadializarea leziunilor renale în una din cele trei grade de severitate: Risk, Injury, Failure și definirea celor două consecinte ale leziunii renale: Loss sau End Stage Kidney Disease folosind măsurători consecutive ale diurezei pacientului, creatininei serice și calculând rata de filtrare glomerulară pentru o perioadă dată. Pentru aprecierea adecvată a stadiului injuriei renale acute se folosește în calitate de criteriu de clasificare valoarea corespunzătoare celui mai mare grad de severitate pentru rata de filtrare glomerulară sau pentru diureză. După apariția criteriilor RIFLE, vechiul termen de insuficiență renală acută a fost înlocuit în literatura medicală cu cel nou si larg acceptat de injurie renală acută, termen care înglobează în sensul său și stadiile incipiente ale afecțiunii. (Makris, 2016)

Ali T, Khan I, Simpson W et al. Incidence and outcomes in acute kidney injury: a comprehensive population-based study. J Am Soc Nephrology 2007; 18(4):1292- 1298.

Arthur, JM, Hill EG, Alge, JL et al.Evaluation of 32 urine biomarkers to predict the progression of acute kidney injury after cardiac surgery. Kidney Int 2014; 85:431- 438.

Basu RK, Wang Y, Wong HR et al. Incorporation of biomarkers with the renal angina indexfor prediction of severe AKI in critically ill children. Clin J AmSoc Nephrol 2016; 9(4):654-662.

Bellomo R, Kellum JA, Ronco C: Acute kidney injury. Lancet 2012; 380:756- 766.

Bellomo R, Ronco C, Kellum JA et al. Acute renal failure—definition, outcome measures, animal models, fluid therapy and information technology needs: the Second International Consensus Conference of the Acute Dialysis Quality Initiative (ADQI) Group. Crit. Care 2004; 8:204-212.

Bennett MR, Devarajan P. Characteristics of an Ideal Biomarker of Kidney Diseases. In: Edelstein CL editor. Biomarkers of Kidney Disease. San Diego, New York: Academic Press, 2017, 1-20.

Brian RW, Kwon O, Ramesh G. Netrin-1 and kidney injury. II. Netrin-1 is an early biomarker of acute kidney injury. Am J Physiol Renal Physiol 2008; 294(4):F731- 8.

Chen R, Sanyal S, Thompson A. Evaluating the Use of KIM‐1 in Drug Development and Research Following FDA Qualification. Clin. Pharmacol. Ther. 2018; 5:12-22.

Cheon JH, Kim SY, Son JY, et al. Pyruvate Kinase M2: A novel biomarker for the early detection of Acute Kidney Injury. Toxicol Res. 2016; 32(1):47- 56.

Chertow GM, Burdick E, Honour M, et al. Acute kidney injury, mortality, length of stay, and costs in hospitalized patients. J. Am. Soc. Nephrol 2016; 16:3365- 3370.

Chindarkar NS, Chawla LS, Straseski JA et al. Reference intervals of urinary acute kidney injury (AKI) markers [IGFBP7]∙[TIMP2] in apparently healthy subjects and chronic comorbid subjects without AKI. Clin. Chim. Acta 2016; 452:32-37.

Ciccia E, Devarajan P. Biomarkers in Pediatric Acute Kidney Injury. In: Springer Nature Singapore Pte Ltd editor. Critical Care Pediatric Nephrology and Dialysis: A Practical Handbook. Singapore: Springer, 2019, 11-18.

Devarajan P, Bennett MR et al. Biomarkers in Acute Kidney Injury. In: Edelstein CL editor. Biomarkers of Kidney Disease. San Diego, New York: Academic Press, 2017, 242-303.

Dewitte A, Joannès-Boyau O, Sidobre C, et al. Kinetic eGFR and Novel AKI Biomarkers to Predict Renal Recovery. Clin J Am Soc Nephrol 2015; 10(11):1900-1910.

Fischer MJ, Brimhall BB, Lezotte DC et al. Uncomplicated acute renal failure and hospital resource utilization: a retrospective multicenter analysis. Am. J. Kidney Dis. 2017; 46:1049- 1057.

Geyer, PE; Kulak, NA; Pichler, et al. "Plasma Proteome Profiling to Assess Human Health and Disease". Cell Syst 2016; 2(3):185- 95.

Greenberg JH, Zappitelli M, Jia Y et al. Biomarkers of AKI Progression after Pediatric Cardiac Surgery. Clin J Am Soc Nephrol 2018; 29(5):1549-1556.

Hofhuis JG, van Stel HF, Schrijvers AJ, Rommes et al. The effect of acute kidney injury on long-term health-related quality of life: a prospective follow-up study. Crit. Care 2015; 17:23-45.

Honeycutt A. A et al. Medical costs of CKD in the medicare population. J. Am. Soc. Nephrol 2016; 24:1478- 1483.

Husain-Syed F, Ronco C. The odyssey of risk stratification in acute kidney injury. Nat Rev Nephrol. 2018; 14(11):660-662.