Biomateriale Sanguine

Domeniu: Medicină

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 73 în total

Cuvinte : 20509

Mărime: 338.85KB (arhivat)

Publicat de: Sandu Petcu

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf.dr.ing. Ioan Rusu

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Introducere
Capitolul I. Sistemul vascular 7
I.1. Structură şi funcţii 7
I.2. Componenta arterială şi venoasă a sistemului vascular 10
I.3. Particularităţile fiziologice ale vaselor 12
I.4. Proprietăţile fizice ale vasului 14
I.5. Metode utilizate pentru măsurarea curgerii sângelui şi a funcţionării
vasculare 15 I.5.a. Metode de analiză in vivo 18
I.5.b.Metode de analiză in vitro 18
Capitolul II. Noţiunea de biomaterial 20
II.1. Definiţia noţiunii de biomaterial 20
II.2. Scurt istoric al biomaterialelor 20
II.3. Clasificarea biomaterialelor 22
II.4. Criterii de alegere a unui biomaterial 23
II.4. a. Protocolul de evaluarea biomaterialului 25
II.5. Aplicaţiile diferitelor tipuri de biomateriale 31
Capitolul III. Modalităţi de evaluare a toxicităţii biomaterialelor 33
III.1. Introducere 33
III.2. Pregătirea probelor 36
III.3. Metode de testare 37
Capitolul IV. Noţiunea de biomaterial sanguin 42
IV.1. Definiţia biomaterialelor sanguine 43
IV.2. Clasificarea biomaterialelor sanguine 44
IV.3. Proprietăţile biomaterialelor sanguine 48
Capitolul V. Biomaterialele utilizate pentru realizarea protezelor vasculare 49
V.1. Poliuretanii 49
V.1.1. Proprietăţi fizice şi chimice 49
V.1.2. Biostabilitatea şi biodegradarea 51
V.1.2.a. Creşterea biodegradării 54
V.1.2.b. Biodegradarea fungică 54
V.1.2.c. Biodegradarea bacteriană 55
V.1.2.d. Biodegradarea de către poliuretanaze 56 V13.Tipuri de proteze vasculare 56
V.1.3.a. Teste clinice efectuate pe poliuretanii confecţionali 56
V.1.3.b. Protezele vasculare nebiodegradabile 58
V.1.4. Rolul porozităţii protezelor vasculare din poliuretan 58
V.2. Poli(etilentereftalat) şi poli(tetrafluoretilenă) 59
V.2.1. Inflamaţia şi neovascularizaţia asociate protezelor vasculare din Dacron
şi Teflon 60
V.3. Microprotezele vasculare realizate din celuloză bacteriană 62
Capitolul VI. Tratamente superficiale aplicate protezelor vasculare 63
VI.1. Modificări de suprafaţă ale materialelor polimerice pentru conferirea de
proprietăţi netrombogene 63
VI.2. Protezele din poliuretani 68

Extras din licență

MEMORIU JUSTIFICATIV

Lucrarea de diplomă cu titlul Biomateriale sanguine, elaborată sub îndrumarea domnului conf.dr.ing. Ioan Rusu, se referă la aspecte legate de testarea biomaterialelor sanguine, aspecte ce fac parte din domeniul extrem de complex al Ştiinţei şi Ingineriei Materialelor.

Pentru rezolvarea celor propuse, atât din punct de vedere teoretic cât şi aplicativ, lucrarea a trebuit structurată pe un număr de 5 capitole, organizate pe un număr de 77 pagini. De asemenea, pentru rezolvarea cu succes a temei a fost necesară studierea unei bibliografii, ce cuprinde atât cărţi de specialitate, dar şi articole şi informaţii preluate de pe internet (de pe site-uri de profil).

Pentru început am studiat din punct de vedere teoretic biomaterialele sanguine, insistând pe aplicaţiile acestora.

În cadrul părţii aplicative a lucrării am studiat biomateriale utilizate pentru realizarea protezelor vasculare.

Cuprins

Introducere

Sistemul cardiovascular este alcǎtuit din cord, vase de sânge şi sânge. În alcătuirea sitemului vascular intră: vase de calibru diferit artere, arteriole, vene, venule şi capilare având o structură adaptată specific funcţiei fiecărui sector vascular.Arterele trasportă sângele de la cord la organe, unde acestea se împart în arteriole. Arteriolele se divid mai departe în capilare care infiltrează ţesuturile asigurând schimbul de substanţe nutritive şi metaboliţi.

Arterele sunt vasele de sânge cele mai frecvent afectate de boli. Peretele arterial este alcătuit din trei tunici: internă, mijlocie şi externă. Tunica internă este alcătuită dintr-un strat de celule turtite numite endoteliu şi care este neîntrerupt în întregul ţesut vascular. Sub endoteliu se află stratul subendotelial alcătuit dintr-o reţea de fibre elastice colagene şi de reticulină, iar sub acesta se află o membrană groasă şi elastică care poartă numele de limitantă elastică internă. Tunica mijlocie este alcătuită din fibre elastice şi fibre musculare netede dispuse circular în proporţii diferite în funcţie de mărimea arterelor (artere de tip elastic şi artere de tip muscular). La periferia tunicii medii se află o membrană elastică care o separă de tunica externă (limitanta elastica externa). Tunica externă este alcatuită din ţesut conjunctiv elastic şi câteva elemente musculare. În tunica mijlocie şi în tunica externă se găseşte şi un număr mare de terminaţii nervoase vegetative [1]. Acestă structură complexă este capabilă să inhibe, în condiţii fiziologice, hiperplazia intimală, tromboza şi arteroscleroza.

Boala arterosclerotică cardiovasculară produce scaderea localizată a fluxului sanguin prin artere, evoluând până la obstrucţia completă a vasului afectat.

Fotom Metode de tratament utilizate în ateroscleroză pot fi bypass-ul coronarian (CABG), angioplastia coronariană transluminală percutană (PTCA) sau montarea de stenturi în artere (Gerard J Tortora, Sandra Reynolds Grabowski, “Principles of Anatomy And Physiology”,

Tratamentul constă în by-passing-ul zonei afectate prin utilizarea unei grefe artificiale sau a venei safenă.[2] În mod curent, în operaţiile care presupun restabilirea fluxului sangvin printr-un vas cu diametrul mai mic de 6 mm se utilizeaza autogrefe de vena safenă. În cazul arterelor coronare se utilizează grefa arterială autologă (artera toracică internă, artera gastroepiploică, artera epigastrică inferioară şi artera radială).