Bronhopatia Obstructivă Cronică

ARGUMENT

Bronhopatia obstructivă cronică (BPOC) este o afecţiune inflamatorie care conduce la limitarea progresivă, incomplet reversibilă , a fluxului aerian prin căile respiratorii mici.

Scopul prezentării proiectului este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu bronhopatie obstructivă cronică.

Plămânul este organul despre care s-au acumulat în ultima vreme cele mai multe idei şi date novatoare de fiziologie, fiziopatologie concomitent cu dezvoltarea unei tehnici de investigare posibil de manipulat doar de specialişti bine calificaţi. Industrializarea, chimizarea şi urbanizarea întregii vieţi s-a făcut şi continuă să se facă prin plata unui tribut uneori prea sever din partea organismului, în primul rând a aparatului respirator şi cardiovascular.

Aparatul respirator este, după aparatul locomotor, a doua localizare de suferinţă a omului.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu insuficienţă respiratorie determinată de o afecţiune cronică şi de care trebuie să ţină seama un asistent medical la instituirea planului de îngrijire sunt acele măsuri complementare şi progresive care să vizeze ameliorarea condiţiei clinice şi fizice globale, a problemelor psihologice şi a consecinţelor socio-economice.

Toate acestea reprezintă de fapt asistenţa de recuperare care prezintă o terapie funcţională ce se adresează cu precizie unor anumite verigi fiziopatologice ale bolii. Recuperarea medicală înseamnă în primul rînd diagnostic.

CAP. 1 ANATOMIA SISTEMULUI TORACO-PULMONAR ŞI FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI

1.1.NOŢIUNI DE ANATOMIE

Din puct de vedere structural, aparatul respirator este constituit din:

1. căile aeriene

2. plămânii

3. pleurele

4. cutia toracică

5. structurile cinetice

1. Căile aeriene se delimiteaza astfel:

Căile aeriene superioare

• Fosele nazale-contribuie la curăţirea aerului, precum şi la procesul de încălzire şi umectare, realizat pe seama mucoasei nazale bine vascularizate şi a glandelor acinoase cu celule mucoase şi seroase.

• Faringele.-este locul intersectării caii respiratorie cu cea alimentară

Căile aeriene inferioare centrale

• Laringele este ductul prin care aerul trece din faringe în trahee, fiind în acelaşi timp şi organul principal al fonaţiei.

• Traheea este un organ tubular, cu diametrul de aproximativ 20 mm şi se continuă cu ramificaţiile de tip dihotomic ale arborelui bronşic.

• Bronhiile principale la nivelul hilului pulmonar, bronhiile se ramifică intrapulmonar, formând o arborizaţie bogată.

Căile respiratorii inferioare periferice

• Bronhiile mici au diametrul sub 2 mm si sunt lipsite de cartilaj.

• Bronhiolele reprezintă ramificaţii ale bronhiilor cu diametrul sub 1 mm şi sunt incluse organic în ţesutul pulmonar cu care se continuă.

• Bronhiola terminală reprezintă generaţia a treia de bronhiole, fiind ultima cale aeriană care conţine alveole.