Comunicarea nursă pacient - factor important în satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

Întâlnirile dintre pacient şi personalul medical sunt prilejuri pentru schimburi de informaţii, pentru luarea deciziilor şi pentru menţinerea sau creşterea motivaţiei de a continua îngrijirea bolii, mai ales atunci când aceasta este cronică. Abilitatea cadrelor medicale de a se angaja într-o comunicare eficientă cu pacienţii influenţează hotărâtor deciziile şi comportamentele ulterioare ale acestora. Rezultatele actului medical sunt influenţate de modelul pe care îl utilizează în comunicare şi comportament personalul medical şi pacientul.

Dintre toţi membrii echipei interdisciplinare, asistentul medical este cel care se află, prin natura profesiei sale, cel mai aproape de pacient. Relaţia interpersonală se dezvoltă pe mai multe coordonate:

- coordonata profesională: tehnică şi informaţională

- coordonata afectivă

- coordonata morală.

Această relaţie complexă care se stabileşte între asistentul medical şi pacient implică anumite drepturi şi obligaţii pentru fiecare dintre cei doi parteneri ai relaţiei. Se poate spune că este o relaţie terapeutică în cadrul căreia se stabileşte o alianţă terapeutică.

1.2. CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Analizele consacrate calităţii vieţii sunt deosebit de utile pentru practica medicală, în evaluarea efectelor fizice, psihice şi sociale ale îmbolnăvirilor şi tratamentelor medicale asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor; în analiza efectelor tratamentelor sau bolii, din punctul de vedere al pacientului, precum şi în determinarea nevoilor pacientului de suport psihic, fizic şi social pe durata îmbolnăvirii. Folosirea instrumentelor pentru evaluarea calităţii vieţii pacienţilor ajută personalul medical să aleagă între diferite tratamente alternative, să informeze pacienţii asupra efectelor posibile ale diferitelor proceduri medicale, să monitorizeze progresul tratamentelor aplicate, din punctul de vedere al pacientului şi, în fine, permite personalului medical să proiecteze pachete de îngrijiri medicale eficace şi eficiente.

În contextul activităţii din domeniul medical, se impune găsirea unor criterii operaţionale pentru măsurarea calităţii vieţii pacienţilor. Dintre modelele existente, cel mai utilizat este modelul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson (Henderson, 1996, 1977).

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale cu componente biologice, psihologice, sociale, culturale şi spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este de fapt ţelul profesiei de asistentă medicală.

O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru a-şi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală.

Ca să îşi menţină un echilibru fiziologic şi psihologic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.

Independenţa în satisfacerea nevoilor reprezintă atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic şi psihologic) prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi.

Dependenţa în satisfactia nevoilor reprezintă incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei persoane, actţuni care să-i permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent.