Diabet zaharat de tip I

Introducere

Pentru a se bucura de viaţă şi pentru a da maximum de randament, omul în activitatea sa, are nevoie în primul rând de sănătate.

Această calitate poate fi păstrată doar prin conştiinţa omului faţă de sine însuşi, de cunoaşterea propriului organism şi a parametrilor şi calităţilor acestuia, păstrarea lor cât mai bine pentru o durată cât mai lungă de viaţă şi activitate.

Pentru acestea omul trebuie să cunoască foarte bine condiţiile şi metodele de păstrare a sănătăţii, cum ar fi:

Respectarea igienei - alimentelor, îmbrăcămintei, cunoaşterea normelor sanitare de păstrare a sănătăţii şi modul de transmitere a bolilor, având în vedere combaterea cât mai precoce a acestora.

În cazul unor simptome de boală prezentarea la un cabinet medical sau la un cadru medical calificat, nicidecum tratarea prin metode empirice sau cu ajutorul unor persoane neavizate în acest domeniu, cunoaşterea regulilor de alimentaţie raţională şi respectarea acestora, pe cât posibil, cunoaşterea şi punerea în aplicaţie a metodelor de călire şi păstrare a rezistenţei organismului de la cea mai fragedă vârstă şi pe toată durata vieţii.

Viaţa trebuie păstrată deci aşa cum ne-a fost hărăzită cu toate calităţile ei şi încercând să depăşim greutăţile şi defectele ce pot apare pe parcursul acesteia, cunoscându-i bine caracteristicile.

Capitolul I. Diabetul zaharat. Noțiuni generale

1.1. Etiologie. Patogenie. Fiziopatologie

Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluție cronică, determinată genetic sau câștigată, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, însoțită sau urmată de perturbarea metabolismului lipidic, protidic și mineral și care se datorează insuficienței absolute sau relative de insulină în organism .

Această afecțiune include și:

• diverse manifestări clinice și biologice,

• complicații acute și cronice redutabile.

Acestea conduc la accelerarea procesului ateroslerotic.

Diabetul zaharat este considerat de mulți autori o boală vasculară. Alături de alți factori de risc (obezitate, hipercolesterolemie, dislipidemii, stres, fumat) diabetul este unui din cei mai mari factori de risc pentru bolile cardio-vasculare, dar și pentru alte boli.

Boala este cunoscută de peste 3 milenii, iar denumirea ei vine de la cuvântul gercesc care înseamnă,,sifon,,, făcând analogie cu poliuria care sugerează scurgerea dintr-un sifon.

Primele referințe asupra bolii se găsesc înscrise în papirusul ,,Erbes,, din Delta Nilului în urmă cu trei mii cinci sute de ani. Golen, indianul Ayur Veda de Susruta și chinezul Tchong King au observat că bolnavii au urina lipicioasă și dulce ca mierea, atrăgând furnicile și linsă de câini.

Anumite semne ale diabetului zaharat sunt cunoscute de aproximativ 3000 de ani. Autori de specialitate au descoperit că pancreina (prima denumire a insulinei), injectată la un câine pancreatectomizat, anulează hiperglicemia, glicozuria și cetonuria.

Dobson a observat prezența glicozuriei,iar Wollatson în anul 1809 a făcut prima determinare a glicemiei.În 1856 Chauveau constă creșterea glicemiei în sângele diabeticilor.Ulterior,Peters a constatat mirosul de acetonă a respirației si urinei diabeticilor determinând prezența corpilor cetonici in urină.

În 1869 Langerhans descrie în pancreas existența unor celule cu aspect particular față de restul țesutului pancreatic denumite ulterior insulele lui Langerhans.În 1885,Von Mehring și Minkovsky descriu apariția diabetului după extirparea totală a pancreasului la animale.Ulterior Minkovsky demonstrează prin ligatura canalelor excretoare ale pancreasului,deși acesta distrus,diabetul nu apare atât timp cât insulele lui Langerhans rămân intacte.

În august 1921, N. Paulescu publică esența cercetărilor sale în revista de limbă franceză Archives Internationales de Physiologie, fiind prima publicație și cea mai completă referite asupra acțiunii mebatolice ample a extractului apos de pacreas.

În ianuarie 1922, canadienii Banting și Best extrag și ei din pancreasul animalelor o substanță tot hipoglicemiantă,numită insulină.Ei sunt primii care folosesc această substanță la om prin injectarea făcută unui copil în comă diabetică,salvându-l de la moarte. Lui Banting si lui Mac Leod li se decernează premiul Nobel, făcandu-li-se o mare nedreptate lui Paulescu si Best.