Diagnosticul Pozitiv în Bronsiectazie

PARTEA I: PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1

Definiţie. Istoric

Definiţie

Bronşiectazia reprezintă o dilataţie permanentă şi anormală a bronsiilor. Poate fi: locală, interesând căile respiratorii dintr-o regiune limitată a parenchimului pulmonar, sau difuză: cu o distribuţie mai largă. Chiar dacă această definiţie este bazată pe schimbările patologice de la nivelul bronsiilor, diagnosticul este deseori sugerat de consecinţele clinice ale infecţiilor cornice recurente având sediul în căile aeriene dilatate şi de secreţiile ascociate.

Istoric

1808 - Profesorul Cayol observă prima dată bronsiectazia

1819 - Laenec realizează prima descriere clinico patologică a bolii

1878 - Graucher atrage atenţia că bronsiectaziile TBC nu sunt rare

1880 - Grawitz susţine teoria originii congenitale a bronsiectaziei polichistice

1904 - Couvelaire descrie un făt cu bronsii dilatate, argument important în favoarea bronsiectaziilor congenitale

1927 - Sergent, Cotlenot, Couvreux arată rolul sclerozei pleuro-pulmonare în geneza bronsiectaziilor

1933 - descrierea sindromului Kartagener

1942 - Faberg discută relaţia dintre fibroză chistica a pancreasului şi bronsiectazie

1949 - Liebow, Hallas, Lindskog descriu ectaziile arterei bronsice;

1950 - Lecs prezintă relaţia tuse convulsive a€“ bronsiectazie, iar Jones, Peck, Woodruff şi Willis au arătat că din 34 de copii cu obstrucţie bronşica, la 24 s-a dezvoltat bronsiectazia.

Capitolul 2

Epidemiologie

Bronsiectazia este o cauză majoră de mortalitate şi morbiditate în ţările subdezvoltate unde condiţiile economice sunt precare, vaccinurile împotriva infecţiilor de tract respirator sunt rare, nu există resurse pentru a administra antibioticele adecvate în caz de infecţii respiratorii şi prevalenţa TBC-ului pulmonary este crescută.

În decursul ultimelor decenii s-a înregistrat în Europa şi America de Nord o scădere dramatică a cazurilor de bronsiectazie, atribuită extensiei antibioterapiei şi vaccinurilor profilactice. Aceste date au consolidate ipoteza conform căreia majoritatea bronsiectaziilor sunt dobândite postnatal şi sunt în strânsă legătură cu infecţiile bronhopulmonare severe ale copilăriei (rujeolă, tusea convulsive, tuberculoză) şi în acelaşi timp au restrâns aria bronsiectaziei congenitale, multă vreme supraevaluată.

Factorii genetici intervin în geneza unui grup relative redus de bronsiectazii.

Capitolul 3

Etiologie

Deseori cauza primară a bronşiectaziilor nu poate fi identificată. Principalele cauze ale bolii sunt:

I. Congenitale:

A) Malformaţii traheobronşice, vasculare, limfatice:

- traheobronhomegalie

- boala polichistică

- atrezia arterei pulmonare

- sechestraţia pulmonară

- hipoplazia limfatică

- sindromul dischineziei ciliare

B) Boli ereditare şi deficite immune:

- mucoviscidoza

- deficit de gama-globuline

- sindrom Kartagener

- sindrom Mounier-Kuhn

- boli ale neutrofilului sau macrofagului alveolar

II. Dobândite

A) Infecţii şi alte inflamaţii bronho-pulmonare:

- infecţii cu microorganisme specifice tractului respirator

- afecţiuni idiopatice: sarcoidoza, fibroza interstiţială difuză

- pulberi şi gaze iritante: siliciu, azbest, ammoniac, acid clorhidric

B) Leziuni bronşice stenozante locale şi difuze:

- locale – tumori

- adenopatii

- aspergilom

- obstrucţii prin corp străin

- difuze – bronşita cronică

- astm bronşic