Dispneea

Prin intermediul acestei lucrări am încercat să pun în evidenţă rolul pe care îl are nursa în apărarea şi menţinerea sănătăţii utilizând toate cunoştinţele actuale de care dispune.

Asistenta este cea care trebuie să cunoască şi să observe pacientul, precum şi pe membrii familiei acestuia, cu scopul fixării obiectivelor şi aplicării acestora şi evaluării îngrijirilor care i-au fost aplicate. Pentru îndeplinirea acestor obiective se va ţine cont de vârsta acestuia, starea sa emoţională, şi capacitatea intelectuală, cât şi statutul social şi cultural al pacientului.

Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizată prin modificarea ritmului şi intensităţii mişcărilor respiratorii. Dispneea are la bază o pătrundere insuficientă în ţesuturi sau o asimilare (captare) insuficientă de către acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinţă o scădere consecutivă a proceselor oxidative tisulare, astfel încât va creşte nivelul CO2 în sânge, dispneea devenind o reacţie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen şi acumularea CO2. Subiectiv ea se traduce prin senzaţia "lipsei de aer", prin prezenţa conştientă a unui "disconfort respirator".

Cauzele dispneei. Anxietatea, Afecţiuni ale musculaturii cutiei toracice, Cardiopatii, Afecţiuni ale vaselor sangvine pulmonare , Afecţiuni ale ţesutului pulmonar, Obstrucţia căilor respiratorii; Alte cauze: Acidoza, cauzată de intoxicaţia cu salicilat (aspirina), diabetul zaharat, insuficienţa renală precum şi lipsa oxigenului (la altitudini mari) sunt toate posibile cauze ale dispneei.

Tipurile de dispnee. Dispneea obstructivă , dispneea restrictivă, dispneea mixtă , Diverse afecţiuni, afecţiunile nervoase şi endocrine ,bolile sângelui , altitudinea ridicată,

Caracteristicile dispneei:Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului respirator;

o Tahipneea este o respiraţie rapidă şi superficială foarte puţin eficace;

o Bradipneea constă intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensată (fiziologică) la sportivi sau decompensată (patologică). Aceasta din urmă poate fi o dispnee cu inspir prelungit (în afecţiunile obstructive ale căilor aeriene superioare) sau cu expir prelungit (astm bronşic, emfizem pulmonar, bronsiolită capilară).

Respiraţia neregulată este expresia unei iritaţii a centrului respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulată:

- respiratia Cheyne-Stokes, caracterizată prin alternanţa de polipnee neregulată ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare în aterosclerozaă sistemică, hipertensiunea intracraniană, hemoragii cerebrale, tumori.

- respiratia Biot - se manifestă prin mişcări respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie.

- respiraţia Kussmaul este o respiraţie în patru timpi, profundă, zgomotoasă.

Clinica dispneei Analiza clinică a dispneei presupune identificarea unor caractere specifice care să permită presupunerea mecanismului clinic şi deci să îndrume investigaţia diagnostică.

Diagnosticul dispneei Comportă două probleme: recunoaşterea existenţei ei, descoperirea cauzei care o determină şi care condiţionează prognosticul şi indică tratamentul.

Acest diagnostic se bazează pe caracterul clinic al tulburărilor respiratoare, pe evoluţia lui, pe anamneză şi pe simptomele asociate. Dacă uneori aspectul clinic al dispneei, mai ales în cele paroxistice, poate să sugereze diagnosticul ei etiologic şi patogenic, în majoritatea cazurilor, însă el nu este caracteristic.

Dispneea poate fi simptom izolat, solitar, ( nevroze, exo- şi endointoxicaţii) simptom dominant ( afecţiuni laringo- traheale, astm bronşic, embolie pulmonară, pneumotorax spontan, edem pulmonar) sau simptom de însoţire (afecţiuni pulmonare,

Tratamentul dispneei

a. Tratament preventiv Psihosocial.Vor fi explicate pacientului toate aspectele pe care le prezintă patologia sa respiratorie. Nu se va ezita să i se ofere si câteva noţiuni de anatomie si fiziologie. Se va încerca stabilirea unui climat de încredere propice dialogului. Se vor trece în revistă diversele posibilităţi de evoluţie ulterioară a afecţiunii, inclusiv atitudinea în faţa unei posibile crize de dispnee paroxistică cataclismică.

Medical. Kineziterapia respiratorie: bolnavul va fi învăţat să-şi dezvolte capacitatea respiratorie, să înveţe modalitatea de diminuare a tusei neproductive, precum şi eficientizarea tusei productive, evitându-se oboseala excesivă. Kineziterapia de mobilizare: masaj, exerciţii de gimnastică respiratorie.

b. Tratament symptomatic Oxigenul.Utilizarea sa nu trebuie să fie sistematică, căci pacientul va dezvolta rapid o dependenţă psihică. Pe de altă parte, oxigenul diminuează autonomia bolnavului, îi usucă mucoasele, iar eficacitatea sa este minimă sau moderată asupra dispneii. Corticoizii Sunt utilizaţi pentru reducerea edemului peritumoral în cazul compresiilor mediastinale: pe vena cavă superioară sau trahee. În acest caz se folosesc doze masive- metilprednisolon 1 g/zi. Pe de altă parte, datorită influenţei pozitive pe care o au asupra tulburărilor funcţionale limfatice, corticoizi sunt utilizaţi şi în dispneea produsă de limfangita carcinomatoasă, dispneea din cancerele bronşice, precum şi în “dispneea înaltă” din cancerele sferei ORL.