Fractură de col femural

I. Introducere

Fractura de col femural este una din afecţiunile specifice vârstei a treia şi înseamnă mai mult decât un os rupt, pentru persoanele în vârstă reprezintă o schimbare majoră a vieţii.

Această fractură apare de cele mai multe ori la femei, decât la bărbaţi,deoarece femeile sunt în relaţie directă cu osteoporoza,care fragilizează oasele, favorizând apariţia fracturilor de col femural. Poate apărea şi la persoanele tinere, în contextul unor accidente de circulaţie,sportive sau casnice. Pentru persoanele de vârsta a treia, fractura de col femural poate fi fatală dacă nu este tratată la timp. Un astfel de accident duce la imobilizarea persoanei,iar starea de sănătatea se poate deteriora treptat prin rectricţionarea repausului la pat.

Cauza cea mai frecventă este deteriorarea calităţii osului în cadrul procesului normal de îmbătrânire.

Evoluţia depinde de vârsta şi de afecţiunile anterioare sau determinate în urma unui politraumatism,dar şi de tipul de fractură, cu sau fără deplasare. Au un prognostic diferit şi creează multe decepţii chiar dacă sunt trate corect. La vârstnici, fractura se tratează chirurgical prin implantarea unei proteze,în schimb ce la tineri se evită acest lucru, iar tehnica recomandată este de reducere a fracturii prin chirurgie şi prin montarea de şuruburi,nu proteze. Cu cât se face mai repede intervenţia chirurgicală cu atât cresc şansele de supravieţuire,iar în prima săptămână de la operaţie pacientul face deja primii paşi cu ajutorul unui cadru.

Rolul asistentei medicale în nursingul acestei afecţiuni este extrem de important, începând cu dirijarea bolnavilor care au suferit o fractură spre serviciul de specialitate cât şi îngrijirile şi nevoile de care trebuie să beneficieze. Nu este de neglijat nici componenţa psihică a bolnavului în fracturi care de multe ori este imobilizat la pat, devenind irascibil şi unde rolul asistentei medicale este de al încuraja şi de al introduce în viaţa socială cat mai rapid. Educaţia sanitară prin mediatizare, prin toate mijloacele pe care asistentul medical trebuie să le facă vizavi de fracturile patologice la persoane în vârstă este tot de anvengura asistentului medical.

II. Memoriu justificativ

„Învinge greutăţile profesiunii tale, stăpâneşte-te, că cel suferind este dezarmat şi fără putere şi are nevoie de ajutorul şi îngrijirea sa”.

În activitatea practică pe care am desfăşurat-o, am întâlnit multe cazuri de fractură de col femural, de aceea am ales această temă, pentru a analiza tehnicile chirurgicale ale traumatologiei şi ortopediei şi rezultatele terapeutice imediate în fracturile de col femural.

III. Noţiuni teoretice

3.1 Anatomia şi fiziologia aparatului locomotor

La vertebratele superioare, inclusiv la om, s-au diferenţiat în decurscul evoluţiei, grupuri de organe puse în slujba îndeplinirii unor mari funcţiuni ale întregului organism. Un astfel „complex funcţional” este şi aparatul locomotor.

Aparatul locomotor este alcătuit din oase cu legăturile lor – articulaţiile şi din muşchi. Totalitatea structurilor osoase formează scheletul. Acesta constituie un fel de „schelă” care dă forma generală şi proporţiile corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie la menţinerea posturii organismului, opunându-se împotrivării date de greutatea corpului, care se afla sub acţiunea gravitaţiei terestre. Oasele sunt legate între ele prin structuri conjunctive de diferite feluri, care le asigură mobilitatea , adică posibilitatea deplasării unele în raport cu altele. Aceste structuri sunt articulaţiile. Oasele şi articulaţiile formează partea pasivă a aparatului locomotor. Pe oase se fixează muşchii striaţi scheletici. Aceştia acţionează asupra oselor şi articulaţiilor ca asupra unor pârghii, constituind partea activă a aparatului locomotor, adică elementele lui dinamice. În afară de imprimarea unor mişcări segmentelor osoase, muşchii mai intervin şi în imobilizarea acestor segmente în anumite atitudini.