Fractură de platou tibial

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I

ANATOMIA GENUNCHIULUI

Articulaţia genunchiului este una dintre principalele articulaţii ale membrului inferior, care preia greutatea întregului corp. Din acest motiv, dar şi datorită faptului că este mai puţin protejată decât alte articulaţii, are de suferit într-o mai mare măsură. Articulaţia genunchiului este sediul a numeroase traumatisme, procese inflamatorii şi tumorale. Acelea care interesează tibia proximala afecteaza funcţia genunchiului şi stabilitatea. (1),(3)

A. SCHELETUL GENUNCHIULUI

Suprafeţele articulare aparţin epifizei inferioare a femurului, epifizei superioare a tibiei şi patelei (os sesamoid care se articulează doar cu femurul). Epifiza superioară intră în contact şi cu epifiza superioară a fibulei.

Oasele sunt structuri rigide care ajută corpul la producerea mişcărilor. Articulaţiile sunt cele care permit şi ghidează mişcările.(1)

Epifiza distală a femurului

Epifiza distală a femurului are o forma cuboidă. E alcătuită din două eminenţe alungite – condilii. Anterior sunt separaţi de o depresiune articulară superficială numită suprafaţa patelară (locul de inserţie al rotulei). Posterior delimitează un spaţiu mai profund, numit fosa intercondiliană. Fosa este limitată superior de o proeminenţă numită linia intercondiliană. Condilul lateral este mai proeminent şi mai lat în diametrele antero-posterior şi transversal, pe când cel medial e mai lung. În poziţie verticală, acesta se proiectează mai jos pe când în poziţie naturală, oblică, condilii ajung la acelaşi nivel. Cei doi condili nu sunt perfect paraleli; ei sunt divergenţi antero-posterior. Pe pereţii mediali ai condililor se inseră ligamentele încrucişate ale genunchiului.

Fiecare condil este flancat lateral de câte o formaţiune – epicondilii. Epicondilul medial este o eminenţă la care se ataşează ligamentul lateral tibial. În partea sa superioară se găseşte tuberculul adductorului pe care se inseră adductorul mare. Posterior de acesta se găseşte locul de inserţie al gastrocnemianului. Epicondilul lateral, mai mic, este locul de inserţie al ligamentului colateral fibular.

Suprafaţa articulară a diafizei distale a femurului ocupă suprafaţa anterioară inferioară şi posterioară a condililor, care este acoperită de cartilaj hialin, gros de 2-3 mm. (1),(4)

Epifiza proximală a tibiei

Tibia este un os al gambei, aşezat medial. Are o formă prismatică la nivelul diafizei şi se dilată la nivelul epifizei distale şi proximale (care intră în componenţa articulaţiei genunchiului).

Epifiza proximală tibială este o masă voluminoasă alungită în sens transversal. Este constituită din doi condili: medial şi lateral. Condilii prezinta o faţă superioară comună (platoul tibial) şi o circumferintă.

Platoul tibial este alcătuit din două suprafeţe articulare ce corespund condililor femurali (cavităţile glenoide). Cea medială este ovală şi mai adâncă iar cea laterală este lărgită în sens transversal.

Eminenţa intercondiliană (spina tibiei) este un masiv osos ce separă cele două suprafeţe articulare. E formată din doi tuberculi intercondilieni, între care se găseşte o mică incizură. Anterior şi posterior faţă de eminenţa intercondiliană se află două suprafeţe neregulate şi rugoase numite aria intercondiliană anterioară (pe care se inseră ligamentul încrucişat anterior) şi aria intercondiliană posterioară (pe care se inseră ligamentul încrucişat posterior).

Circumferinţa are o înălţime de 2 cm. Este întreruptă posterior de aria intercondiliană posterioară. Pe porţiunea laterală a circumferinţei se află o faţă articulară pentru capul fibulei. Pe porţiunea anterioară a circumferinţei se găseşte o suprafaţă tringhiulară limitată de bifurcarea marginii anterioare a corpului. În această suprafaţă se găseşte tuberozitatea tibiei pe care se inseră ligamentul rotulian. (1)

Cartilajul care acoperă fosele articulare este mai subţire în partea periferică şi mai gros în partea centrală (6-7 mm). Este foarte elastic şi are rolul de a atenua presiunile şi traumatismele produse de mişcările ce se efectuează în mers, fugă sau sărituri. (1)

Epifiza proximală a fibulei.

Fibula este un os lung, pereche, ce pare torsionat pe axul său. Epifiza proximală este reprezentată de capul fibulei. Aceasta prezintă pe faţa medială o faţă articulară pentru tibie. Capul se prelungeşte în sus cu un vârf pe care se inseră muşchiul biceps femural. Capul este legat de corp printr-un col, înconjurat lateral de nervul peronier comun, raport important în fracturile la acest nivel. (1)

Rotula

Rotula este un os scurt, turtit şi pereche, situat în tendonul muşchiului cvadriceps femural. Este orientată cu baza în sus şi vârful în jos. Posterior prezintă faţa articulară. Faţa anterioară este rugoasă şi convexă. Faţa posterioară este destinată articulaţiei cu faţa patelară a femurului. Prezintă o creastă verticală şi două povârnişuri. Dintre acestea două, cel lateral este mai întins. Marginile sunt două: medială şi laterală. Proemină în regiunea anterioară a genunchiului, putând fi explorat prin inspecţie şi palpare. (1)