Hepatită Acută

ARGUMENT

Hepatitele acute constituie un grup de boli ale ficatului, caracterizate prin leziuni predominant inflamatorii, difuze, în ficat şi care au drept cauze, fie unele virusuri, fie substanţe toxice; cum ar fi alcoolul, unele ciuperci, unele medicamente, etc.

La îngrijirea bolnavilor cu hepatită acută trebuie avut în vedere faptul că simptomatologia hepato-biliară adesea ascunde o boala infecţioasă de etiologie virală sau consecinţele acesteia care păstrează încă un oarecare grad de contagiozitate mult timp după vindecarea aparentă sau reală a bolii iniţiale.

Rolul asistentului medical este, în primul rând, de a preveni îmbolnăvirea prin împiedicarea transmiterii virusului la pacienţii necontaminaţi. Pentru aceasta trebuie să cunoască şi să aplice toate măsurile necesare, de asepsie şi antisepsie şi să educe atât pacienţii sănătoşi cât şi pe cei bolnavi cu privire la măsurile de profilaxie ce se impun pentru evitarea transmiterii, a contaminării cât şi a complicaţiilor care pot apărea în urma îmbolnăvirii de hepatită. Când afecţiunea s-a instalat asistentului medical îi revine sarcina de a îngriji pe cel aflat în suferinţă, alături de întreaga echipă medicală, un rol complex pe care l-am descris pe larg în capitolul doi al acestei lucrări.

Lucrarea de fată cuprinde o parte de teorie unde sunt prezentate noţiuni de anatomie ale ficatului şi noţiuni teoretice despre boală, şi o parte practică unde am prezentat trei cazuri de pacienţi cu hepatită acută pe care le-am urmărit în cursul orelor de practică şi la cre mi-am adus aportul în cadrul procesului de îngrijire.

CAPITOLUL I

1. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

A FICATULUI

1. DEFINIŢIE

Ficatul este cea mai voluminoasă glandă a aparatului digestiv, de culoare roşie-cărămizie, situat în loja subdiafragmatică (hepatic), în hipocondrul drept.

1.2. GREUTATE ŞI DIMENSIUNI

Organ plin, de consistenţă fermă, ficatul cântăreşte la adult 1400-1500g cu vasele golite şi circa 2.000g cu vasele sale umplute cu sânge. Prin volumul şi greutatea sa, ficatul reprezintă cea mai mare glandă secretoare din organism.

Dimensiunile ficatului variază după starea funcţională. În faza secretorie, ziua, ficatul este mai mic şi creşte în dimensiuni noaptea, în faza de asimilaţie, când poate câştigă în greutate pana la 500g şi chiar mai mult. Aceste fapte explică predilecţia nocturnă a unor dureri hepatice.

1.3. AŞEZARE ŞI FORMĂ

Ficatul este aşezat în loja subfrenică dreaptă, înapoia ultimelor coaste drepte ; el ocupă hipocondrul drept, partea superioară a epigastrului şi partea internă a hipocondrului stâng. Forma ficatului este asemănătoare cu a unui ovoid tăiat în jumătate, în lungul axului mare.

1.4. CONFORMAŢIA EXTERIOARĂ ŞI RAPORTURI

Ficatul prezintă doua feţe şi două margini. Faţa convexă sau superioară mulează bolta diafragmei şi este în contact cu seroasa diafragmatică, cu seroasa ultimelor spaţii intercostale şi coaste drepte şi cu seroasa peretelui abdominal anterior în treimea superioara a epigastrului.

Faţa superioară convexă, este despărţită prin două margini : una posterioară, mai groasă şi alta anterioară, mai subţire, de faţa plan-concavă inferioară.

Faţa superioară convexă, formează în partea posterioară, o parte relativ plană, de care este despărţită printr-o margine ştearsă. Faţa superioară prezintă deseori adâncituri oblice, transversale – urmele grilajului costal. Aceasta faţă este acoperită de peritoneu formând ligamentul falciform.

Faţa inferioară este uşor concavă şi împărţită în patru porţiuni prin şanţul transvers al hilului hepatic şi prin cele două şanţuri sagitale, formând un „H” majuscul. Aceste şanţuri delimitează lobul drept, lobul stâng, lobul pătrat, ventral şi lobul Spiegel, dorsal.