Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea Arteriala este o boala cu etiopatologie incomplet elucidata dar conceptia larg acceptata astazi este aceea a etiopatologiei multifactoriale.

Desi separarea intre H.T.A. si normotensiune este arbitrara, riscul complicatiilor cardiovasculare creste cu cifrele tensionale chiar la subiectii asimptomatici. Studiile populationale au stabilit ca, cu cat presiunea arteriala este mai joasa cu atat speranta de viata este mai lunga. De aici s-a ajuns la notiunea de tensiune arteriala optimala, care ar fi presiunea cea mai scazuta compatibila cu nevoile individului.

H.T.A. afecteaza aproape 10% di populatia de peste 50 ani si in jur de 20% din subiectii care au depasit varsta de 65 ani. Avand in vedere multitudinea complicatiilor produse de aceasta boala ( insuficienta cardiaca, hemoragie cerebrala, encefalopatie hipertensiva acuta, infarct cerebral trombotic ) educarea bolnavului si profilaxia pot avea o importanta deosebita.

Reducerea treptata si constanta a mortalitatii prin boli cardiovasculare semnalata in ultimii 10 ani intr-o serie de tari dezvoltate ( SUA , Canada, Finlanda ) se aplica in parte si prin controlul mai riguros al H.T.A., alaturi de alte masuri privind profilaxia primara si secundara a bolilor cardiovasculare.

2.NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE

INIMII ŞI ARTERELOR

INIMA - este un organ musculos, cavitar, tetra-cameral, care pompează ritmic în artere sângele pe care îl primeşte prin vene.

Cântăreşte circa 300 grame şi se contractă zilnic de peste 1.000.000 ori, pompând peste 7200 litri de sânge.

Secţionând inima, se constată că este constituită din două atrii şi două ventricule, separate complet prin septurile interatrial şi interventricular. Fiecare atriu comunică cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare, prevăzute cu valve care se deschid doar într-un anumit sens spre ventriculul stâng (bicupsidă) şi drept (tricupsidă).

Inima poate fi considerată din punct de vedere funcţional ca o dublă pompă, fiecare deservind o circulaţie complet separată: circulaţie mare (sistematică), care începe în ventriculul stâng şi este formată din aortă, arterele mari şi mici, arteriole, capilare, venule, vene mijlocii şi mari, vene cave, care se deschid în atriul drept şi circulaţia mică (pulmonară), constituită din artera pulmonară cu originea în ventriculul drept, capilare, vene pulmonare ce se deschid în atriul stâng.

Făcând disecţia inimii, prin deschiderea cavităţilor se pot observa unele componente. Inima este alcătuită din trei straturi concentrice: endocard, miocard şi epicard, stratul mijlociu având o importanţă specială, atât prin dezvoltare, cât şi prin proprietăţile sale.

ENDOCARDUL - este constituit dintr-un endoteliu situat pe o membrană bazală ce se continuă cu stratul subendotelial, format din fibre colagene, fibre de reticulină, fibre elastice, rare celule conjunctive şi numeroase terminaţii nervoase senzitive.

MIOCARDUL - este muşchiul inimii, este mai gros în ventricule (mai ales în cel stâng) decât în atrii şi este constituit din fascicule de fibre musculoase cardiace, orientate circular şi oblic în peretele atriilor şi din fibre oblic - spiralate în ventricule.

Miocardul atrial este separat de cel ventricular prin inele fibroase atrio-ventriculare. Miocardul atrial este neted pe faţa internă, iar cel ventricular prezintă muşchi papilari şi trabecule cărnoase de care se prind, prin cordaje, valvele atrio-ventriculare.

Ţesutul muscular cardiac este alcătuit din fibre musculoase striate, având diametrul şi lungimea mai mici decât ale fibrelor musculare scheletice. Fibrele musculare cardiace se leagă longitudinal şi lateral cu fibrele vecine. Se constituie astfel o structură comparabilă cu un sinciţiu (masă citoplasmatică cu mai mulţi nuclei provenind din celule diferite).

Din punct de vedere structural, nu este vorba de un adevărat sinciţiu, deoarece microscopul electronic evidenţiază limitele de separaţie dintre membranele a două celule miocardice unite longitudinal, care apar foarte net sub forma unor benzi transversale denumite discuri intercalare.