Importanța tratamentului proprioceptiv în recuperarea leziunilor de menisc operate

INTRODUCERE

1. Actualitatea temei

Ruptura de menisc dispune, indubitabil, de unul dintre locurile cele mai importante în cadrul patologiei genunchiului. Prin incidența sa, dar mai ales prin consecințele pe care acest tip de afectare le poate induce pe termen lung în ceea ce privește funcționalitatea genunchiului, ruptura de menisc se remarcă printr-o serie de particularități privind atât factorul economic, cât și demersurile terapeutic-recuperatorii.

Evoluția tehnicii chirurgicale destinate intervențiilor reparatorii la nivelul meniscului a atras după sine un grad mai ridicat de evoluție favorabilă post-operatorie și prin acesta o îmbunătățire a prognosticului. S-a pus în evidență faptul că indiferent de aplicarea unor demersuri terapeutic-recuperatorii, parametrii morfo-funcționali ai genunchiului evoluează spre nivelul fiziologic. Există însă diferențe în ceea ce privește progresivitatea acestei evoluții. Astfel, pacientul care beneficiază de kinetoterapie va dispune de o precocitate a optimizării parametrilor funcționali în raport cu subiecții care nu a participat la un program de recuperare. Această concluzie este în acord deplin cu datele existente la ora actuală în literatua de specialitate.

O direcție de cercetare deosebit de importantă în ceea ce privește relația dintre aplicarea mijloacelor kinetoterapiei și situația post-operatorie a pacientului cu ruptură de menisc s-ar putea referi la stabilirea în mod comparativ a gradului de eficiență al acestor mijloace.

2. Considerații generale privind frecvența leziunilor de menisc

Ruptura de menisc este o leziune a articulației genunchiului frecvent întâlnită. Fiecare genunchi are două meniscuri în forma literei C: un menisc lateral în porțiunea externă a genunchiului și un menisc medial în porțiunea internă a genunchiului. Acest țesut elastic acționează ca absorbant al șocului dintre formațiunile osoase superioare și inferioare ale membrelor inferioare și stabilizează articulația, distribuind greutatea în mod egal asupra genunchiului. O ruptură a meniscului poate interfera cu modul de acțiune al articulației genunchiului.

Cele două meniscuri pot fi lezate ușor printr-o mișcare de rotație a genunchiului în timpul unui efort susținut. Ruperea parțială sau totală a meniscului apare la o mișcare bruscă de torsiune sau rotație a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc (de exemplu, la întoarcerea bruscă pentru a lovi mingea de tenis). Dacă ruptura este minimă, meniscul rămane conectat în partea anterioară și posterioară a genunchiului; dacă ruptura este mare, meniscul poate să atârne de un filament al cartilajului. Gravitatea unei rupturi depinde de localizare și extensie.

Capitolul I

I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CERCETĂRII

I.1. Particularități anatomo-funcționale și biomecanice a genunchiului

1.1. Structura articulației genunchiului

Articulația genunchiului (trohleoartroză) este cea mai mare articulație a corpului omenesc, căreia i se acordă o atenție deosebită datorită următoarelor aspecte:

- este mai puțin acoperită și protejată de părți moi;

- este solicitată foarte mult în statică și locomoție, ceea ce determină uzura mai accentuată a elementelor sale;

- numeroaselor implicații în patologie;

Articulația prezintă următoarele componente:

A. Suprafețele articulare :

- Epifiza inferioară a femurului având următoarele particularități :

o este reprezentată de cei doi condili femurali;

o fiecare condil este orientat oblic , axul său de rotație fiind oblic;

o condilul medial este mai proeminent și se găsește pe un plan inferior celui lateral;

o raza de curbură a celor doi condili descrește dinainte-înapoi, suprafața articulară a condililor apărând ca o curbă spirală;

o condilul medial este mai îngust și mai lung decât condilul lateral;

o cei doi condili diverg dinainte-înapoi, diametrul transversal al extremității inferioare a femurului fiind mai mare posterior decât anterior;

- Epifiza superioară a tibiei - prezintă două fose articulare (cavități glenoide) separate prin eminența intercondiliană (spina tibiei) ;

- Patelă (rotula) ;