Îngrijire pacienți cu TCC

MOTTO:

Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El ia numai o clipă, dar amintirea lui dăinuie uneori pentru totdeauna.

Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă, este semnul prieteniei.

Un zâmbet nu poate fi împrumutat, cumpărat sau cerşit, pentru că el nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit.

Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiţi-le voi unul pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.

Dr. Mioara Mincu

Medic Primar.

MANAGEMENTUL ÎNGRIJIRILOR ÎN TCC LA COPII ŞI ADOLESCENŢI

1. PARTEA GENERALĂ

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

1.1.1. EXTREMITATEA CEFALICĂ

Definiţie: Extremitatea cefalică este formată din: piele, tesut subcutanat, muschi epicranian, ţesut conjunctiv subaponevrotic, oasele craniului împarţite în: neurocraniu şi viscerocraniu. Neurocraniul conţine meningele şi encefalul.

Pielea: acoperă extremitatea cefalică la nivelul neurocraniului = scalp, este un organ conjunctivo-epitelial, alcătuit din:

- Epiderm – epiteliu stratificat pavimentos;

- Derm – membrană conjunctivă densă;

- Hipoderm – format din fibre conjunctieve, celule grase;

- Peri cu glande sebacee si muşchii erectori ai perilor.

Scalpul este sediul frecvent al leziunilor craniene.

Ţesutul subcutanat: este dens, rezistent, inextensibil, prezentând numeroase septuri fibroase scurte, care delimitează compartimente minuscule ocupate de lobuli grăsoşi.

Muşchiul epicranian şi galeea aponevrotică: muşchiul epicranian ( suboccipitofrontal) este un muşchi lat digastric, musculos la nivelul inserţiilor pe dermul frontal, arcadele sprâncenate si posterior pe liniile occipitale. Galeea aponevrotică este suportul vaselor scalpului.

Ţesutul conjunctiv subaponevrotic: este străbătut de artere mici şi vene emisare, care conectează venele superficiale ale scalpului cu sinusurile venoase intracraniene.

Oasele neurocraniului: sunt oase late, constituite dintr-o diploe limitată de o tăblie axternă si una internă.

Oasele neurocraniului formeaza cavitatea în care este adăpostit encefalul, împărtită din punct de vedere topografic în bolta craniană şi baza craniului. Neurocraniul este alcătuit din opt oase, din care patru nepereche si două pereche:

Oasele nepereche: osul frontal, etmoid, sfenoid, occipital.

Oasele pereche: osul temporal si parietal.

Articulaţiile dintre oasele cutiei craniene se numesc suturi.

Neurocraniul are rolul de a proteja encefalul de actiunea nocivă a agenţilor externi, de a menţine encefalul într-o formă stabilă, pentru a-i permite o activitate adecvată necesităţilor umane. El este străbătut de vene emisare în regiunea parietală si mastoidiană.

Artera meningeală mijlocie, este sursa principală de vascularizare a durei mater – prezintă în 30 % din cazuri un traiect adăpostit într-un şanţ osos.

Relieful endocranian este accidentat prin prezenţa stâncii temporalului, crestei sfenoidului şi parţial compartimentat prin suturi fibroase rezistente: coasa creierului, cortul cerebelului.

Meningele cerebrale: sunt foiţe conjunctive care învelesc encefalul şi se continuă la nivelul găurii occipitale cu meningele spinale, căptuşesc relieful endocranian, prezintă zone de aderenţă crescută la nivelul bazei craniului. Meningele cerebrale sunt formate din:

Pahimeninge – dura mater, constituit din:

- foita externă – densă, groasă, asemănătoare periostului;

- reţea capilară bogată;

- foiţa internă – fibroasă, mai puţin densă.

Dura mater trimite mai multe prelungiri în interiorul encefalului. În grosimea durei mater se găsesc canale colectoare ale sângelui venos intracranian, formate din dedublarea durei, numite sinusurile venoase ale durei mater.

Leptomeningele: constituit din:

- foiţa externă – arahnoida – care este vasculară;

- foita internă – pia mater.