Îngrijirea bolnavului cu laringită acută

MOTTO :

,, Medicina generala este o adevarata specialitate complexa.Acela care o practica trebuie sa fie de elita , cu o calificare profesionala exceptionala si cu o orientare etico-sociala exemplara, el fiind factorul principal in ocrotirea sanatatii”.

Radu Ramniceanu

MOTIVATIE :

Laringitele acute prin prezenta si dramatismul lor solicita adesea interventii de urgenta.

Laringitele acute pot fi secundare rinoadenoiditelor si migdalofaringitelor acute sau cronice.

Statistic laringitele acute se intalnesc mai frecvent la sugari si copii mici 75%.

Normala functionare a cailor respiratorii superioare este obligatorie pentru buna dezvoltare fizica si psihica a copilului, inbolnavirea acestor organe constituie un permanent pericol pentru sanatatea lui deoarece ne vor aparea in minte complicatiile septice grave pe care acestea le pot genera: reumatismul infectios, endocardita si nefrita intretinute de focarul de infectie adenoamigdalita , meningita etc.

Ingrijirea bolnavului cu laringita acuta trebuiesc respectate tratamentele cu antibiotice si profilaxia imbolnavirilor.

Am ales aceasta tema deoarece in cursul practicii am intalnit multe cazuri , unele mai complicate , iar altele cu prognostic foarte bun si am dorit sa le studiez mai amanuntit .

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii extrapulmonare si plamanii. Caile respiratorii superioare sunt reprezentate de : cavitatea nazala, faringe , laringe , trahee si bronhiile primare .

 Cavitatea nazala : este determinata de

scheletul osteocartilaginos al nasului si este despaetita printr-un perete median , numit septul nazal , in doua parti : una dreapta si una stanga numite fose nazale .

 Faringele : este un conduct musculo

membranos , dispus de la baza craniului pana in dreptul vertebrei C6 , unde se continua si comunica cu laringo-faringele.

 Laringele este un segment al cailor

respiratorii situat la nivelul gâtului, sub piele, continuându-se inferior cu traheea si comunicând în sus cu faringele. Este alcatuit dintr-un schelet cartilaginos format din mai multe piese: 3 cartilaje mari: tiroid, cricoid, epiglota si 2 cartilaje aritenoide mici, plus alte doua perechi de cartilaje si mai mici (corniculate si cuneiforme), unite între ele prin articulatii ce sînt puse în miscare prin actiunea muschilor proprii, în interiorul laringelui se gasesc corzile vocale si benzile ventriculare, situate deasupra lor, cu ventriculul laringian cuprins între ele, care, pe sectiunea facuta în plan vertical si transversal dau lumenului tubului cartilaginos rigid al laringelui aspectul unei clepsidre formata din doua pâlnii unite la mijloc, în zona corzilor vocale. Pâlnia superioara este etajul superior al laringelui sau vestibulul laringian, continând benzile ventriculare si ventriculele laringiene drept si stâng, iar pâlnia inferioara este etajul inferior al laringelui sau etajul subglotic, ce se continua cu traheea. Etajul mijlociu sau etajul glotic este portiunea cuprinsa între corzile vocale si cartilajele aritenoide. Glota are aspectul unei deschideri de forma triunghiulara cu vârful anterior, cu dimensiuni variabile în functie de miscarea corzilor vocale data de deplasarea aritenoizilor sub actiunea muschilor constrictori si dilatatori ai glotei. Prin actiunea acestor muschi, se deschide glota, prin îndepartarea corzilor vocale patrunde aerul în arborele respirator, în inspiratie, iar prin apropierea corzilor vocale, în expiratie, se obtine emisiunea sunetelor la nivelul laringelui (sunetele laringiene primitive), elementul de baza al limbajului articulat, mijloc esential de comunicare între oameni. Aceste miscari ale aritenoizilor si corzilor vocale actionate de musculatura proprie a laringelui iau nastere sub influenta impulsurilor-nervoase transmise de la scoarta cerebrala si de la nucleii bulbari din trunchiul cerebral, pe calea nervilor recurenti, a caror integritate este esentiala pentru o buna functionare a laringelui. Lezarea nervilor recurenti duce la alterarea atât a respiratiei, cât si a emisiunii vocii (raguseala). Vibratia care ia nastere în laringe, ca urmare a vibratiei corzilor vocale, sub influenta presiunii aerului expirat, ca si a contractiei musculaturii corzilor vocale sub impulsul comenzilor nervoase venite pe calea nervilor recurenti este modelata, amplificata si îmbogatita cu noi sunete (armonice) în cavitatile de rezonanta (faringe, nas, sinusuri), ca si la valul palatin si dinti, dând aspectul final al vocii proprii fiecarui individ. In afara de asta, laringele are rol în apararea cailor aeriene inferioare, prin contractia lui spastica, la contactul cu agenti nocivi, ca si declansarea reflexelor de tuse si expulzarea eventualilor corpi straini si secretiilor din arborele laringotraheobronsic.