Îngrijirea Pacienților cu Accident Vascular Cerebral

Introducere

Principala problemă pe care o determină acidentul cerebral vascular (AVC), atât la nivel personal, cât și populațional, este cea a dizabilității – peste 40% dintre supraviețuitori rămânând cu un grad variabil de impotența funcțională.

Este totuși unanim acceptat faptul că tratamentul recuperator are ca scop limitarea impactului AVC-ului asupra calității vieții. Întrucât nu este doar o boala cerebrală, AVC-ul are impact atât asupra persoanei afectate cât și asupra familiei acesteia. Reabilitarea este un set complex de procese bazate pe participarea mai multor discipline și menite să amelioreze calitatea vieții persoanelor cu afecțiuni cronice.

Majoritatea pacienților cu AVC vor avea nevoie de asistența unei echipe specializate alcătuite din medici, asistente, terapeuți, asistenți sociali și psihologi, care va analiza particularitățile situației în fiecare caz în parte, va identifica obiectivele reabilitării și le va concretiza numai de comun acord cu pacientul.

Accidentul vascular cerebral (AVC) este a treia cauză de deces, în ţările dezvoltate şi prima în România . La nivel internaţional, anual cinci milioane de oameni decedează şi alte cinci milioane rămân cu handicapuri permanente.

Sistemul nervos face legătură dintre organism şi mediul înconjurător; controlează şi reglează activitatea tuturor ţesuturilor şi organelor.

Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o mişcare la alta, totul fără excepţie; este cea mai complexă şi cea mai importantă reţea de control şi distribuţie a informaţiilor. Fără sistemul nervos nu există auz şi vedere. Nu este durere şi bucurie, dar nu sunt nici mişcări coordonate; ar fi de neânchipuit reglarea unor funcţii fiziologice ca digestia sau respiraţia fără să mai vorbim despre importanța memoriei şi a luării de decizii, despre sentimente, afectivitate, gândire şi vorbire. Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinţe grave deoarece celulele distruse nu se refac niciodată. Pentru susţinerea activităţii SNC este nevoie de mult oxigen şi substanţe nutritive, adică de o bogată circulaţie sanguină. La baza tulburărilor vasculo-cerebrale stau perturbarea în concentraţia de oxigen şi întreruperea circulaţiei prin anoxie.

Astfel se produc grave suferinţe tisulare cu leziuni mari şi deficite motorii.

Acestea sunt tranzitorii când capacitatea de redresare hemodinamică a creierului se poate restabili.

Leziunile devin ireversibile atunci când aportul celular energetic pentru menţinerea vieţii celulare devine insuficientă. Alături de tulburările de motilitate apar şi alte tulburări: de sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale. Factorii determinanţi sunt : HTA, ateroscleroza, traume psiho-afective, stări de încordare, conflictuale şi de tensiune emoţională, oboseală fizică, excese alimentare şi/sau alcoolice, insolaţia, variaţiile bruşte de temperatura şi de presiune. Dorind să ştiu cât mai multe în ceea ce priveşte această afecţiune am efectuat un studiu de cercetare intitulat : ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU AVC ÎN SECŢIA NEUROLOGIE A SPITALULUI JUDEŢEAN SIBIU ÎN ANUL 2015.

Rolul asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă (sau să-l asiste în ultimile clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţă, voinţă sau cunoştinţele necesare.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERLAE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

1.1 Sistemul Nervos Central

Sistemul nervos periferic acţionează doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central şi muşchi, glande şi organe de simţ. Practic, nu joacă nici un rol în analiza informaţiilor senzitive sau în iniţierea impulsurilor motorii. Ambele activităţi şi multe altele apar în sistemul nervos central .

Creierul şi măduva spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simţ şi receptori, le selectează şi analizează şi, după aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producând un răspuns adecvat al muşchilor şi glandelor.

Funcţia de analiză sau de procesare poate fi relativ simplă pentru unele activităţi ce se desfăşoară în măduva spinării, dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înaltă complexitate, implicând participarea a mii de neuroni diferiţi.

Deşi mulţi neuroni senzitivi se termină şi mulţi neuroni motori au originea în creier, majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au funcţia de a filtra, analiza şi stoca informaţiile.

Întregul sistem nervos central necesită un aport substanţial de sânge, care furnizează oxigenul şi substanţele nutritive.

El este de asemenea protejat de două tipuri de învelişuri. Primul este osos: craniul, care adăposteşte creierul, şi coloana vertebrală, care adăposteşte măduva spinării. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea acoperă în întregime creierul şi măduva spinării.

Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circulă în meninge, în măduva spinării şi în ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare, ajutând astfel la protejarea ţesutului nervos vital faţă de agresiuni .

Fluidul este produs continuu din sânge de către celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific, ventriculii cerebrali sunt numerotaţi .