Îngrijirea pacienților cu bronhopneumopatie obstructivă cronică

PARTEA GENERALĂ

INTRODUCERE

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (B.P.O.C.) se referă la bolnavii cu bronșită cronică, emfizem pulmonar și astm bronhic. Bolnavul cu B.P.O.C. are o insuficiență respiratorie cronică. În suprainfecții bronhice se declanșează pusee acute de insuficiență respiratorie.

Boala apare frecvent după 50 de ani, mai ales la bărbați. Fumatul, cauza cea mai frecventă a bolii, crește în același timp severitatea și frecvența crizelor.

Fumatul pasiv reprezintă de asemenea un important factor de risc. Etiologia este completată de poluarea aerului, infecțiile cronice, alergeni etc.

B.P.O.C. se întâlnește mai ales la fumători și la cei supuși noxelor (pulberi și vapori iritanți).

Îngrijirile pacientului cu B.P.O.C. adresate combaterii obstrucției, inflamației și spasmului presupune aplicarea unor tehnici specifice.

Profilaxia primară: este foarte importantă, asistentei medicale revenindu-i un rol important în realizarea educației pentru sănătate a populației (mai ales adolescenți și tineri) referitoare la acțiunea nocivă a fumatului, poluării, la abandonarea tuturor obiceiurilor dăunătoare.

Profilaxia secundară: pe lângă aplicarea unui tratament medicamentos corect respectând indicațiile medicului, presupune implicarea asistentului medical în aplicarea unui tratament igieno-dietetic corespunzător, în urmărirea respectării acestuia, în educarea pacientului pentru formarea unor deprinderi sănătoase de viață care să prevină acutizările frecvente.

Prin supraveghere atentă asistentul medical poate contribui la depistarea precoce a bolii.

Profilaxia terțiară: referitoare la reeducarea respiratorie și diminuarea incapacității cronice presupune competență, răbdare, înțelegere și o bună comunicare cu ceilalți membrii ai echipei de îngrijire precum și comunicarea eficientă cu familia și anturajul pacientului.

Asistenta medicală este nevoită uneori să aplice măsuri de gradul al II-lea pentru asigurarea unei morți demne și liniștite aplicând intervenții individualizate în funcție de personalitatea fiecărui asistat.

Culegerea sistematică de date și o bună cunoaștere a problemelor medicale sunt necesare pentru evitarea unor îngrijiri stereotipe neaxate pe nevoile reale ale pacientului.

Lucrarea intitulată ,, Îngrijirea pacienților cu bronhopneumopatie obstructivă cronică’’ este structurată în două părți (una generală și una specială) și a fost efectuată sub coordonarea domnului Dr. Olaru Marian, șeful secției Pneumoftiziologie II de la Spitalul de Pneumoftiziologie „Tudor Vladimirescu” Gorj.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RESPIRATOR

1.1. Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator este format din căile respiratorii și plămâni.

Căile respiratorii sunt reprezentate de:

- cavitățile nazale;

- laringe;

- faringe;

- trahee;

- bronhii.

Fig. 1.1 - Anatomia Aparatului Respirator (MC MINN, P.H ABRAHAMS ,,Atlas de Anatomia Omului’’, Editura ALL)

Cavitățile nazale și faringele formează căile respiratorii superioare, iar laringele, traheea și bronhiile formează căile respiratorii inferioare. Cavitățile nazale sunt protejate de nas.

1.1.1. Nasul

Este o proeminență mediană de forma unei piramide, situat în mijlocul feței, find compus din fosele nazale și mucoasa nazală. [1]

Fosele nazale sunt cele două cordoane prin care trece aerul respirator și se împart în două regiuni: vestibulul și fosele nazale propriu zise.

Mucoasa nazală acoperă pe dinăuntru atât mucoasa nazală cât și cavițățile anexe. Este o membrană destul de subțire între 1 - 3 mm care aderă la schelet și urmează toate ridicăturile și depresiunile, culoarea ei fiind roșiatica, iar consistența moale.

În ceea ce privește explorarea nasului, aceasta se face prin inspecție și palpare, cu ajutorul unui speculum, fosele nazale fiind accesibile prin căile naturale. [2]