Îngrijirea pacienților cu fractură diafizară de femur

I. INTRODUCERE

Fracturile se intalnesc frecvent la toate varstele, dar mai ales la varste active, dar in ultimul timp numarul accidentelor de circulatie sunt in crestere.Ca procentaj fracturile reprezinta 10 - 20% din totalul traumatismelor si sunt de 10 ori mai frecvente decat luxatiile.Osteoporoza varsta inaintata reprezinta un factor de risc al fracturii.Rolul asistentei medicale in nursingul acestei afectiuni este extrem deimportant, incepand cu dirijarea bolnavilor care au suferit o fractura spreserviciul de specialitate cat si ingrijirile si nevoile de care trebuie sa beneficieze. Nu este de neglijat nici componenta psihica a bolnavului in fracturi carede multe ori este imobilizat la pat, devenind mai irascibil si unde rolul asistenteimedicale este de a-l incuraja si de a-l introduce in viata sociala cat mai rapid.Educatia sanitara prin mediatizare, prin toate mijloacele pe care asistentulmedical trebuie sa le faca vizavi de fracturile patologice la personae in varstaeste tot de avengura asistentului medical.

II.Noţiuni de anatomie si fiziologie a femurului

Anatomia coapsei.

Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format din epifiza proximală, ce reprezintă capul femurului, colul şi două tuberozităţi (marele şi micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera şi se articulează cu cavitatea acetabulara a coxalului mare şi micul trohanter, sunt uniţi anterior prin linia intertrohanterică iar posterior prin creasta intertrohanterică.

Diafiza este prismatică prezentând o faţă anterioară, una medială şi alta laterală. La unirea feţelor medială şi laterală, se observă linia aspră care în sus se trifurcă iar în jos se bifurcă.

Epifiza distală prezintă două suprafeţe articulare numite condilii femurale. Anterior între cei doi condili, se află suprafaţa paletată, iar posterior fosa intercodiliară. Deasupra condilului medial se află epicondilul medial, iar deasupra condilului lateral se află epicondiliul lateral.

Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarcă în centru, canalul medular ce conţine măduva osoasă. În jurul canalului medular, se află o zonă de ţesut osos compact care are în structura sa sisteme hawersiene (osteoane) – unităţi morfostructurale ale tesutului osos. În centrul osteonului se află canalul Hawers, ţesut conjuctiv şi vase de sânge. În jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 – 12 lamele osoase concentrice, în care se află cavităţi numite osteoplaste, în interiorul cărora sunt adăpostite osteocitele. În afara ţesutului osos compact, se dispune periostul, o membrană conjuctivă vasculară, cu rol în creşterea osului în grosime şi în refacerea ţesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alcătuit din fibre conjuctive şi este bogat vascularizat şi inervat. La exterior, prezintă o pătură fibroasă iar la interior o pătură osteogenetică cu rol în formarea ţesutului osos. La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare cartilagiul de creştere, responsabil de creşterea în lungime a oaselor.

Epifizele sunt în structura lor, ţesut spongios, în interior şi ţesut compact la periferie. Ţesutul spongios din interiorul epifizelor, privit la microscop, este format din lamele osoase care se întretaie şi delimitează spaţii numite areole, pline cu măduvă roşie. Areolele sunt echivalentul canalului medular din diafiza oaselor lungi.

Musculatura coapsei se împarte în trei grupe funcţionale: extensori, flexori şi aductori.

Muşchii extensori:

a) muşchiul croitor este flexor şi slab aductor al articulaţiei coxofemurale în locomoţie, flexor al gambei pe coapsă şi rotator intern al genunchiului (când gamba este parţial flexată).

b) muşchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaţiei genunchiului.

Muşchii flexori

a) muşchiul semitendinos situat pe partea medială a feţei posterioară a coapsei, este flexor al genunchiului, efectuează o rotaţie interioară dacă genunchiul se află în flexie.

b) muşchiul semimembranos situat sub muşchiul precedent şi are aceaşi acţiune ca şi muşchiul semitendios.

c) muşchiul bicept femural acţionează ca flexor al genunchiului, efectuează şi o rotaţie laterală, dacă genunchiul se află în flexie.

Muşchii aductori sunt situaţi în partea medială a coapsei:

a) muşchiul pectineu are o slabă acţiune de aducţie, este mai mult un flexor şi un rotor exterior al coapsei.

b) muşchiul aductor lung are acţiune de aducţie, flexie şi rotaţie a coapsei.

c) muşchiul aductor scurt, similar cu muşchiul aductor lung.

d) muşchiul gracilis, situat pe partea mediană a coapsei. Ca acţiune are o componentă de aducţie şi de rotaţie internă a gambei, dacă genunchiul se află în flexie.

e) muşchiul aductor mare, muşchi profund, situat în partea medială a coapsei, este cel mai puternic aductor al coapsei, având însa o acţiune de rotaţie interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia coapsei.