Ingrijirea Pacientilor cu Ocluzie Intestinala

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Aceasta licenta trateaza Ingrijirea Pacientilor cu Ocluzie Intestinala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc, ppt de 67 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Medicina

Cuprins

Introducere.4
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A TUBULUI DIGESTIV.6
1.1 Anatomia intestinului subțire.6
1.1.1 Structura intestinului subțire.10
1.2 Intestinul gros.11
1.2.1 Anatomia intestinului gros.11
1.2.2 Structura intestinului gros.18
CAPITOLUL II
ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND OCLUZIA INTESTINALĂ.20
2.1 Definiție, etiopatogenie și clasificare.20
2.2 Fiziopatologia ocluziilor intestinale.22
2.3 Anatomia patologică a ocluziilor intestinale.23
2.4 Diagnosticul ocluziei intestinale.24
2.5 Forme anatomo-patologice de ocluzie intestinală.26
2.6 Tratamentul ocluziilor.29
CAPITOLUL III
CAZURI CLINICE.32
3.1 Planul de îngrijire nr. 1.33
3.2 Planul de îngrijire nr.2.39
3.3 Planul de îngrijire nr. 3.46
Concluzii.53
Bibliografie.55
Anexe

Extras din document

Introducere

Ocluzia intestinală este o stare patologică determinată de oprirea completă şi persistentă a tranzitului intestinal şi în conseciţă, imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze.

Ea constituie una din cele mai complexe şi mai grave sindroame ale abdomenului acut. Incidenţa ocluziei creşte în raport cu vârsta.

Tratamentul pentru obstrucția parțială de la nivelul intestinului subțire sau gros are loc, de obicei, în spital. El implică monitorizarea atentă în așteptarea posibilității rezolvării obstrucției de la sine.

În ultimele decenii se constată o diminuare a agresivităţii actului operator în chirurgia digestivă şi o tendință de modificare a îngrijirilor postoperatorii clasice. Cu toate progresele înregistrate în domeniu, morbiditatea şi mortalitatea postoperatorie se menţin ridicate în diverse boli, la anumiţi pacienţi.

Cele trei cauze ale morbidității chirurgicale: infecțiile, trombozele şi aderenţele au o frecvență ridicată şi pun serioase probleme medicilor. O serie de îngrijiri postoperatorii pot influenţa aceste complicaţii.

Folosirea inadecvată a antibioticelor are o influență negativă asupra sistemului imun şi scade rezistenţa la boală. Este cunoscut că la bolnavii peste 50 de ani administrarea de antibiotice creşte susceptibilitatea la noi infecţii.

Pentru a preveni complicaţiile infecţioase care pot surveni după chirurgia intestinului sau colo-rectală datorită contaminării prin conținut intestinal bogat în germeni aerobi și anaerobi, se recomandă pregătirea mecanică a intestinului. Avantajele acestei tehnici constă nu numai în reducerea contaminării abdominale intraoperator ci şi evitarea fragilizării anastomozelor în timpul reluării tranzitului, reluarea mai rapidă a tranzitului şi manipularea mai ușoară a intestinului.

Ocluzia intestinală este una din marile urgenţe chirurgicale, care dacă nu este diagnosticată la timp, poate avea consecinţe nefaste. În stadiul incipient, de multe ori, diagnosticul este incorect pus, ceea ce duce la complicaţii severe.

Asistenta medicală este persoana care poate ajuta oamenii în situații de criză prin funcţiile sale individuale şi de colaborare cu întregul colectiv medical.

Sentimentul “empatie” trebuie să fie primordial iar speranţa şi optimismul trebuie arătate și transmise celui bolnav.

Pentru pacientul cu ocluzie intestinală, rolul asistentei medicale este important şi de lungă durată atât în pregătirea preoperatorie cât şi după intervenţia chirurgicală.

Asistenta medicală care îşi desfașoară activitatea într-un serviciu de chirurgie este un factor deosebit de însemnat în asigurarea unui bun tratament aplicat bolnavilor. De cunoștinţele profesionale acumulate, de conștiinciozitatea cu care lucrează şi de ataşamentul pe care asistenta medicală îl are faţă de bolnav depinde în mare masură vindecarea acestuia. Ea trebuie să dea dovadă de spirit de observatie, de discernământ, de simţul datoriei şi al responsabilităţii.

De multe ori evoluţia unei boli, cum este şi ocluzia intestinală, se hotărăşte în câteva minute; de felul cum asistenta medicală ştie cum să acţioneze la indicaţiile medicului sau din proprie initiativă, depinde deseori modul de evoluţie a bolnavului.

Am ales această temă tocmai din dorinţa de a ştii cât mai multe despre diagnosticarea corectă şi tratamentul precoce al acestei urgenţe chirurgicale.

Asistenta medicală ,prin dăruirea şi priceperea ei ,stabileşte cu pacienţii o legătură aparte, îngrijindu-i ca pe proprii membrii ai familiei.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A TUBULUI DIGESTIV

1.1 Anatomia intestinului subțire

Tubul digestiv sau canalul alimentar este alcătuit din mai multe segmente:

cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire şi intestinul gros. Aceste segmente se inlănţuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit, începând de la orificiul bucal, pe unde pătrund alimentele, până la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile .

Intestinul subţire este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă între stomac şi intestinul gros. Este un tub elastic şi moale de muşchi şi membrane intestinale, care sta strâns rasucit in cavitatea abdominala. Are o lungime de 6—8 m, un diametrul de 4—5 cm la nivelul duodenului si de 2-3 cm la nivelul jejuno-ileal şi prezintă o porţiune iniţială fixă, care descrie un segment de cerc numită duoden şi o porţiune mobilă numită jejun-ileon.

Duodenul. Duodenul este porţiunea iniţială a intestinului subtire şi este delimitat la început de pilor, se îndreaptă spre vezica biliară, unde coteşte devenind deşcendent. La acest cot se formează flexura duodenală superioară . Ajuns la polul inferior al rinichiului drept, coteşte din nou, formând flexura duodenală inferioară. În continuare, trece anterior de coloana vertebrală L4, vena cavă inferioară şi aortă după care coteşte a treia oară, devenind ascendent şi urcă pe flancul stâng al coloanei până la L2, unde se termină la nivelul flexurii duodeno-jejunale .

Fisiere in arhiva (3):

  • Anexe.doc
  • Ingrijirea Pacientilor cu Ocluzie Intestinala.doc
  • ocluzia intestinala.ppt