Îngrijirea Pacienților cu Ulcer Varicos

PARTEA GENERALĂ

ULCERUL VARICOS

I. DATE GENERALE

Decompensarea îndelungată a circulaţiei venoase a membrelor inferioare (insuficienţa cronică venoasă) duce la apariţia unei serii întregi de leziuni cutanate, localizate pe gambele afectate, tulburări cunoscute după vechii autori sub numele de „complex varicos”, iar în ultimul timp sub numele de „dermatită de stază”. Dermatita de stază este un sindrom grav de decompensare vasculară deoarece odată ce sistemul venos al membrelor inferioare a fost perturbat prin leziuni organice ale venelor şi valvulelor, el nu mai poate fi readus în stare anatomicăşi funcţională normală, mijloacele terapeutice actuale având numai efecte paleative.

De asemenea în momentul apariţiei leziunilor trofice sunt afectate toate cele trei verigi ale circulaţiei venoase ale membrelor inferioare: venele superficiale, venele perforante şi venele profunde. Odată cu venele sunt afectate şi alte ţesuturi locale: pielea, capilarele, limfaticele, arterele, nervii, oasele, aponevrozele, tendoanele, articulaţiile. Pe măsură ce varicele cresc în dimensiuni iar decompensarea lor se accentuează, dacă nu se iau măsuri adecvate, apar fenomene clinice permanente: edeme cronice ale membrelor

Insuficienţa venoasă cronică are o importanţă medico-socială deosebită pentru frecvenţa relativ crescută a cazurilor, pentru marile dificultăţi pe care le ridică terapia ei şi pentru recidivele la care sunt expuşi aceşti bolnavi, boala determinând incapacitate de muncă prelungită.

Prin ulcer varicos se înţelege o pierdere de substanţă cutanată care apare pe fond de stază venoasă cronică, fiind produsă prin deficienţe de oxigenare localăşi tulburări de nutriţie, ulceraţie care nu are nici o tendinţă de vindecare spontană, având o evoluţie îndelungată. Mai este întâlnit în literatura de specialitate sub numele de: ulcer cronic venos, ulcus cruris venosum, complex varicos ulcerat.

Este cea mai gravăşi una dintre cele mai frecvente complicaţii ale insuficienţei venoase cronice, iar după unii autori cea mai frecventă boală a aparatului cardiovascular după hipertensiunea arterială.

II. SISTEMUL VENOS AL MEMBRULUI INFERIOR

Circulaţia de întoarcere a membrului inferior se face prin intermediul a două sisteme venoase:

-sistemul venos superficial (prefascial) - 10-20% din debitul sanguin, reprezentat de vena safena internă (safena mare), vena safenă externă (safena mică) şi arcada venoasă dorsală superficială (Planşele 1, 2);

- sistemul venos profund (subfascial) - 80-90% din debitul sanguin venos al membrului inferior format din vene care însoţesc arterele membrului inferior: vena tibioperonieră, vena poplitee comunicantă de la artera poplitee şi de la vena safenă externăşi vena femurală care primeşte vena safenă internă (Planşa 3)

Cele două sisteme venoase comunică între ele prin venele comunicante. Venele membrului inferior sunt prevăzute cu valve bi- şi tricuspide situate de-a lungul trunchiurilor venoase - valve axiale, la nivelul comunicantelor şi la nivelul orificiilor de vărsare a venelor superficiale - valve ostiale.