Îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE MEDICALĂ

A exercita corect medicina inseamnă a răspunde promt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fată de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etică; viata pare ca valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stiinta fara constiintă nu este decât ruina sufletului; ele trebuie sa mearga mână în mână, reprezentând astăzi cele două postulate ale practicii medicale. Etica medicală este un permanent dialog cu sine, o interiorizare de convingeri morale, aspiratii către creatie ce ne aproprie de divin.

Obiectivul oricărui act medical este de a vindeca omul bolnav, de a apăra viata si a promova sănătatea. Angajandu-se si pregătindu-se pentru această inalta, unică si nobila menire, asistenta medicală semneaza practic cu societatea un contract pentru toata viata. in numele demnitătii si obligatiilor fata de propria constiintă, purtarea halatului imaculat apare ca o datorie de onoare. Avantajul urias al medicinii umane constă in faptul că ea poate fi invățată pe lângă fiinta bolnavă, care cere ajutor, o fiinta căreia i se pot pune intrebări si la care ea poate să răspundă. Asistăm la o intalnire interpersonală intre "o incredere" si "o constiintă".

Bolnavul isi incredintează sănătatea, uneori viața în mâinile celor care il ingrijesc. Asistenta trebuie să aibă dragoste de cultură, sete de cunoastere, moravuri austre, modestie si reputatie bună, o judecata sănătoasă, mult calm, sange rece, liniste interioară, curătenie morală, suflet larg, cunoscând viata si fugind de lucruri josnice, să nu considere bolnavul vinovat pentru că este bolnav. in acelasi timp trebuie să aibă o gândire suplă, dexteritate, un aspect plăcut, să combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, să fie un exemplu pentru cei din jur, să fie ingaduitor si amabili, altruist, s nu fie impulsive si pripit, sa nu fie indispus dar nici prea vessel, să nu incurajeze atitudinile nepotrivite, să manifeste fermitate in indeplinirea prescriptiilor si respectarea disciplinei din spital. Să fie eficent in gesturi si indicatii convingator: pacientul multumit va urma mereu sfaturile lui. Să fie senin si obtimist, dispus să asculte si chiar de ar fi foarte grabit să nu lase să se vada acest lucru. Sunt situatii cand bolnavul, după ce si-a expus necazurile legate de starea de sănătate se simte mult mai bine fară ca asistentul medical să fi spus vreun cuvant. Tacerea este o virtute a oamenilor de actiune. Va trebui să arate toata răbdarea si simpatia pentru cel intins pe pat, să se descurce intr-un infinit caleidoscop de sintome, să nu uite că nimeni nu vine la doctor din placere, dar mai ales să nu uite că in fata sa se afla marea si misterioasa realitate a vietii unei fiinte umane, cu suferinia si sperantele ei.

Competenta devine prima formă de cinste fată de bolnav. Specificul muncii sanitare constă in consultarea neintreruptă a manualelor si revistelor de specialitate in prezenta activă la referate si cursuri, in cunoasterea unei limbi de circulatie internațională, în informizare, in stiita prevenirii îmbolnăvirilor si intr-o instruire dirijata in materie de morală si biotică. Progresul actual al medicinii cere o informare si o pregatire serioasă, în ritmul unei experiente mereu crescânde. Orice om care se ocupă de ingrijirea bolnavilor trebuie să lucreze constiincios. Constiinciozitatea ridică valoarea oricarei munci dar in special a muncii sanitare si din acest motiv ea trebuie cultivata in mod sistematic.

De gradul de constiinciozitate al asistentei depind vieti de omaneni, de aceea trebuie sa fie un om cu calitati deosebite. Grija fată de bolnav o insoteste si acasă în orele libere, dacă este devotată sarcinii mărete de îngrijire a bolnavilor. Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere fată de viata si sănătatea lui,in special fată de constiinta noastră personală. Din acest motiv datoria de a consacra stiinta si energia noastrs pentru îngrijirea oricărui bolnav. Asistenta poate indeplini in bune conditii sarcinile ei profesionale numai dacă are suficiente cunostiinte teoretice, cit si insusirea tehnicii moderne aplicate la patul bolnavului. Cunostiintele profesionale ale asistentei trebuie să corespunda profilului sanitar în care lucrează. Volumul cunostiintelor pe care ea le posedă trebuie să cuprindă toate ramurile medicale în care activeaza. Asistenta trebuie sa cunoască tehnica ingrijirea bolnavului, metodele de investigatie, pregătirea bolnavilor pentru examinările complementare, tehnica tratamentului modem, dar se cere in acelasi timp să cunoască evolutia bolilor, toate complicatiile posibile in cursul evolutiei lor, precum si măsurile de urgență care trebuie luate pină la sosirea medicului. Este necesar ca asistenta să cunoască simptomele precoce si epidemiologia bolilor infecto-contagioase, precum si modul de prevenire a infectiilor interspitalicesti.