Îngrijirea pacientului cu conjunctivită

ARGUMENT

Am ales „Îngrijirea pacientei cu conjunctivită” ca temă pentru lucrarea mea de diplomă deoarece aceasta e o afecţiune frecvent întâlnită, îmbracă multe forme şi necesită cunoştinţe temeinice pentru o îngrijire corectă.

Conjunctivita este un termen atribuit unui grup de afecțiuni inflamatorii ale conjunctivei. Cele mai frecvente cauze sunt cele infecțioase sau alergice. Acest lucru face ca orice om să fie un potenţial pacient cu conjunctivită la un moment dat. De aceea asistentului medical îi revine un rol deosebit de important în profilaxia bolii prin educarea pacienţilor sănătoşi si bolnavi privind modalităţile de evitare a îmbolnăvirii dar şi a transmiterii bolii.

Odată ce afecţiunea s-a instalat rolul asistentului e de a trata corect şi eficient boala conform prescripţiilor medicului, de a urmări atent bolnavul în vederea depistării precoce a eventualelor complicaţii deoarece se ştie că ineficient tratată această afecţiune poate duce la orbire. Este foarte importantă izolarea pacienţilor cu conjunctivite infecţioase de pacienţii cu conjunctivite alergice deoarece cele din urmă nu sunt contagioase dar se por complica cu o infecţie.

Lucrarea de faţă cuprinde o parte de teorie în care sunt prezentate noţiuni teoretice despre boală, simptome, modalităţi de diagnosticare, principii de tratament; şi o parte în care sunt descrise trei cazuri clinice urmărite în cadrul orelor de practică şi la care am participat activ la procesul de îngrijire, alături de echipa medicală.

CAPITOLUL I

CONJUNCTIVITA - NOŢIUNI TEORETICE

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a conjunctivei

Conjunctiva este o membrană mucoasă, subţire şi transparentă ce căptuşeşte faţa posterioară a pleoapelor ţi apoi se răsfrânge trecând pe partea anterioară a globului ocular, până la nivelul limbului sclero-cornean.

Prezintă 3 porţiuni:

1. Conjunctiva palpebrală sau tarsală- este netedă, pe suprafaţa ei întâlnindu-se nişte proeminenţe numite papile.

2. Conjunctiva bulbară- acoperă sclera anterioară, este subţire, transparentă, mobilă. Se inseră aderent la nivelul limbului sclero-cornean.

3. Conjunctiva de trecere a fundului de sac sau a fornixurilor este zona cuprinsă între conjunctiva bulbară şi cea palpebrală.

În unghiul intern al fantei palpebrale se deosebesc pe conjunctiva bulbară două formaţiuni: caruncula lacrimală, cu glande şi foliculi piloşi şi cuta semilunară, în afara carunculei, se prezintă ca o cută semilunară (rămăşiţă a celei de-a treia pleoape a păsărilor). În fundul de sac se întâlnesc glandele acinoase Krause şi Ciaccio şi glande lacrimale accesorii, de asemenea şi glandele tubulare Henle - glande mucoase.

Vascularizaţie, inervaţie, rol: arterele provin din ramurile arterelor palpebrale şi din artera ciliară (pentru porţiunea conjunctivei bulbare pericorneene). Venele au un traiect asemănător cu al arterelor, drenează în vena palpebrală şi venele ciliare anterioare. Limfaticele conjunctivei cuprind două reţele: superficială şi profundă. Jumătatea externă se îndreaptă spre ganglionii periauriculari, iar jumătatea internă spre ganglionii submaxilari. Inervaţia este asigurată de trigemen. Rolul conjunctivei este de umectare şi hrănire a corneei.

Examinarea conjunctivei cuprinde: examenul clinic al conjunctivei, examenul secreţiei conjunctivale şi examinarea anatomo-patologică.

1. Examenul clinic al conjunctivei se face prin inspecţie, la lumina zilei sau la biomicroscop. Examinarea topografică a conjunctivei cuprinde:

- examenul conjunctivei bulbare

- examenul conjunctivei palpebrale inferioare

- examenul fundului de sac inferior

- examenul conjunctivei palpebrale superioare

-examenul fundului de sac superior este posibil numai după întoarcerea pleoapei superioare cu întorcătorul de pleoape.