Îngrijirea pacientului cu hernie de disc lombară

INTRODUCERE

Lombalgia şi sciatica reprezintă unele din cele mai des întâlnite şi înregistrate patologii în istoricul medicinii. Primele relatări scrise referitoare la anatomia creierului, plexului brahial şi nervului sciatic le întâlnim în lucrările lui Hipocrate. Deşi în lucrările sale, efectuate pe animale, avea dificultăţi în diferenţierea nervilor periferici de tendoane. Hipocrate a atribuit printre primii paresteziile, slăbiciunile musculare în membre şi tulburările sfincteriene patologiilor însoţite de compresie medulară.

În ceea ce priveşte terminologia folosită pentru suferinţele coloanei lombare, nu există nici pe departe unanimitate de păreri. Afectarea discului intervertebral este denumită de unii autori hernie de disc iar de alţii discopatie. Ultimul termen cu înţeles mai larg pare mai apropiat de realitatea anatomoclinică deoarece discul nu suferă doar prin herniere existând o întreagă patologie discală, diferită de hernia de disc, care determină suferinţe ale coloanei lombare. Pe de altă parte, coloana lombară trebuie privită ca un tot unitar care cuprinde pe lângă segmentul vertebro-discal şi ţesuturile moi adiacente (muşchi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferinţe.

Maladiile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o problemă medico-socială cu impact economico-financiar sugestiv. Este binecunoscut faptul că peste 80% din populaţie suportă de-a lungul vieţii cel puţin un episod de durere lombară dizabilitantă. Pe lângă faptul că este o maladie incapacitantă, hernia discală este prea frecvent invalidantă. Sechelele neurologice cu handicap fizic definitiv reprezintă o complicaţie obişnuită a acestui domeniu. Strâns legate de această afecţiune costurile individuale şi sociale aplicate sunt imense.

Tratamentul conservator al herniei discale include administrare aantiinflamatoarelor nesteroidiene, terapie manuală, măsuri fizioterapeutice şi administrarea epidurală a corticosteroizilor. Cu toate că majoritatea celor care au făcut un acces de lombosciatică se ameliorează în 3 luni de zile, până la 20% din pacienţi ajung să fie operaţi pe motivul herniei discale.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală ocupă o poziţie centrală în cadrul aparatului locomotor.

Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de piese osoase numite vertebre repartizate în cinci grupe:

- vertebre cervicale (7),

- vertebrele toracice (12),

- vertebrele lombare (5),

- sacrum (5),

- coccis (4-5).

Corpii vertebrali sunt legaţi prin discurile intervertebrale care sunt articulaţii nesinoviale, în timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulaţii sinoviale. Între vertebre se mai găsesc şi ligamente care împreună cu discul intervertebral şi cu capsulele articulare formează segmentul de mobilitate.