Îngrijirea pacientului cu HIV

I. Argument

HIV (virusul imunodeficienţei umane) este un agent patogen care afectează sistemul imunitar al organismului.

Scopul prezentului proiect este de a identifica probleme de îngrijire specifice pentru un pacient cu infectie HIV

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu HIV şi de care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: apariţia scaunelor diareice lichide, erupţii cutanate , bronhopneumonii, otite, sinuzite frecvente insotite de febra, scăderea bruscă în greutate, candidoză bucală şi esofagiană.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noţiuni generale de anatomie si fiziologie

2. Prezentare generală a infecţiei HIV

3. Rolul autonom si delegat al asistentului medical in infecţia HIV

4. Procesul de ingrijire al unui pacient cu infecţie HIV

5. Educaţie pentru sănătate la un pacient cu infecţie HIV

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:

1. Analizează semnele şi simptomele specifice din afecţiunile infectocontagioase;

2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagostice de îngrijire la pacienţii cu afecţiuni infectocontagioase;

3. Asigura securitatea în muncă;

4. Elaborează planul de îngrijire;

5. Caracterizează tehnicile de nursing şi investigaţiile;

6. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii;

7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate specifice bolilor infectocontagioase;

8. Aplică politica unităţii de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti;

9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate;

10. Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu HIV s-a finalizat prin analiza unui caz cu HIV – caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu infectie HIV respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

II. Îngrijirea bolnavului cu HIV

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sângelui

Sangele este un tesut lichid care reprezinta 6-8% din greutatea corporala,format din 2 sectoare: sectorul circulant si sectorul de formare a celulelor.

1. Sectorul circulant: este format din elemente figurate ( celule functionale mature) si mediul lichid unde ele circula (=plasma).

• Elementele figurate reprezinta 45% din volumului sanguin si sunt:

o Hematii:

 au rolul de a transporta O2 catre tesuturi si CO2 catre organele excretoare

 mentin echilibrul acido-bazic

 numa r= 4,5 mil. - 5 mil./ mm3

o leucocitele :

 au rol in apararea organismului de infectii;

 numar = 5000-8000 /mm3

o trombocitele:

 intervin in procesele de hemostaza ;

 numar = 150.000-300.000/mm3

• Mediul lichid este reprezenta de plasma si reprezintă 55% din volumul sangvin şi este un lichid gălbui, alcalin, alcătuit din apă (90%), substanţe minerale (ioni ce determină pH-ul 7,35) şi substanţe organice:

o Proteine plasmatice: albunine, globuline, fibrinogene

o Glucide: glucoza

o Lipide: colesterol, trigliceride, fosfolipide.

2. Sectorul deformare a celulelor:

• este reprezentat de organele hematopoetice:

o maduva osoasa;

o ganglionii limfatici;

o splina;

o formatiuni limfoide.

Funcţiile sângelui:

1. Funcţia respiratorie:

• sângele transportă O2 de la plămâni la ţesuturi şi CO2 de la ţesuturi la plămâni,

2. Funcţia nutritivă:

• sângele transportă substanţele nutritive din alimente de la intestin la diferite ţesuturi.

3. Funcţia excretorie:

• sângele transportă metaboliţi (uree, acid uric, acid lactic, amoniac) spre organele de excreţie: rinichi, piele, tract digestiv, de unde sunt eliminaţi în mediul înconjurător.

4. Funcţia de termoreglare:

• sângele transportă căldura de la organele interne spre suprafaţa corpului, de unde se transmite în mediul înconjurător.

5. Funcţia de menţinere a homeostaziei hidro-electrolitice, acido-bazice, metabolice şi alimentare.

6. Funcţia de apărare a sângelui :

• la patrunderea in organism a diferitilor antigeni ,organismul se opune prin mijloacele sale de apărare specifice şi nespecifice.

7. Funcţia hemostatică:

• în cazul unor hemoragii se declanşează un complex de mecanisme de oprire a sângerării, care constituie hemostaza.