Cuprins
- Capitolul I Noțiuni de etică și deontologie medicală 4
- Capitolul II Noțiuni de anatomie și fiziologie ale glandelor salivare 8
- Capitolul III Noțiuni generale despre parotidita epidemica 12
- Capitolul IV Explorări clinice și paraclinice 22
- Capitolul V Îngrijirea pacientului cu parotidita epidemica 25
- Capitolul VI Prezentarea planurilor nursing 27
- Caz I - Culegerea datelor 27
- Caz I - Plan de îngrijire nursing 30
- Caz II - Culegerea datelor 35
- Caz II - Plan de îngrijire nursing 37
- Caz III - Culegerea datelor 42
- Caz III - Plan de îngrijire nursing 44
- Capitolul VII Concluzii 49
- Bibliografie 52
Extras din licență
Motto
,,Dacă dorești să fii sănătos și prosper, este important să gândești ca o persoană sănătoasă și prosperă.”
- Sandy Forster
CAPITOLUL I.
Noțiuni de etică și deontologie medicală
A exercita corect medicina înseamnă a răspunde prompt,onest și înțelegere la diferite nevoi și cereri față de actul medical,care va trebui însoțit întotdeauna de cunoștiința etică;viața pare că valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al omului,ea nu are preț.Știința fără conștiință nu este decât ruina sufletului;ele trebuie să meargă mână în mână ,reprezentând astăzi cele două postulate ale practicii medicale.Etica medicală este un permanent dialog cu sine,o interiorizare de convingeri morale,aspirații către creație ce ne apropie de divin.
Obiectivul oricărui act medical este de a vindeca omul bolnav,de a apăra viața și a promova sănătatea.Angajându-se și pregătindu-se pentru această înaltă ,unică și nobilă menire ,asistenta medicală semnează practic cu societatea un contract pentru toată viața.În numele demnității și obligațiilor față de propia conștiință ,purtarea halatului imaculat apare ca o datorie de onoare .Avantajul uriaș al medicinii umana constă în faptul că ea poate fi învățată pe lângă ființa bolnavă ,care cere ajutor ,o ființă careia i se pot pune întrebări și la care ea poate să răspundă .Asistăm la o întâlnire interpersonală între “o încredere” și “o conștiință”.
Bolnavul își încredințează sănătatea ,uneori viața în mâinile celor care îl îngrijesc.Asistenta trebuie să aibă dragoste de cultură ,sete de cunoaștere, moravuri austre ,modestie și reputație bună ,o judecată sănătoasă ,mult calm,sânge rece ,liniște interioară ,curățenie morală ,suflet larg,cunoscând viața și fugind de lucruri josnice ,să nu considere bolnavul vinovat pentru că este bolnav .În același timp trebuie să aibă o gândire suplă ,dexteritate ,un aspect plăcut ,să combine finețea și agerimea observației cu obiectivitatea,să fie un exemplu pentru cei din jur ,să fie îngăduitor și amabil ,altruist,să nu fie impulsiv și pripit ,să nu fie indispus, dar nici prea vesel ,să nu încurajeze atitudinile nepotrivite ,să manifeste fermitate în îndeplinirea prescripțiilor și respectarea disciplinei din spital.Să fie eficientă în gesturi și indicații ,convingător :pacientul mulțumit va urma mereu sfaturile ei .Să fie senină și optimistă,dispusă să asculte și chiar de ar fi foarte grăbită să nu lase să se vadă acest lucru.Sunt situații când bolnavul ,după ce și-a expus necazurile legate de starea de sănătate se simte mai bine fără ca asistenta medicală să fii spus un cuvânt. Tăcerea este o virtute a oamenilor de acțiune.Va trebui să arate toată răbdarea și simpatia pentru cel întins pe pat,să se descurce într-un infinit caleidoscopic de simptome ,să nu uite că nimeni nu vine la doctor din plăcere ,dar mai ales să nu uite că în fața sa se află marea și misterioasa realitate a vieții unei ființe umane ,cu suferința și speranțele ei.
De gradul de conștiinciozitate al asistentei depind vieți de oameni, de aceea trebuie să fie un om cu calități deosebite.Grija față de bolnav o însoțește și acasă și în orele libere,dacă este devotată sarcinii mărețe de îngrijire a bolnavilor.Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere față de viața și sănătatea lui ,în special față de conștiința noastră personală.Din acest motiv datoria de a consacra știința și energia noastră pentru îngrijirea oricărui bolnav .Asistenta poate îndeplini în bune condiții sarcinile ei profesionale numai dacă are suficiente cunoștințe teoretice ,cât și însușirea tehnicii moderne aplicate la patul bolnavului.Cunoștiințele profesionale ale asistentei trebuie să corespundă profilului sanitar în care lucrează.Volumul cunoștiințelor pe care ea le posedă trebuie să cuprindă toate ramurile medicale în care activează.Asistenta trebuie să cunoască tehnica îngrijirii bolnavului,metode de investigație ,pregătirea bolnavilor pentru examinările complementare,tehnica tratamentului modern ,dar se cere în același timp să cunoască evoluția bolilor ,toate complicațiile posibile în cursul evoluției lor ,precum și măsurile de urgență care trebuie luate până a sosirea medicului .Este necesar ca asistenta să cunoască simptomele precoce și epidemiologia bolilor infecto-contagioase,precum și prevenirea infecțiilor intraspitalicești.
Asistenta trebuie să cunoască bine bazele psihologiei ale diferitelor îmbolnăviri asupra bolnavului ,precum a se putea apropia mai ușor de problemele lui și de a câștiga cooperarea bolnavului la procedeele de îngrijire și tratament .O însușire de căpetenie a cadrelor sanitare trebuie să fie punctualitatea .Asistenta trebuie să respecte exact timpul și spațiul prevăzut pentru efectuarea unui lucru.
Bibliografie
I.C. Voiculescu IC. Petrica "Anatomia si fiziologia omului”
Editura Medicala Bucuresti 1971
Al Radulescu Ortopedia Chirurgicala - volum l
Editura Medicala-Bucuresti 1956
Carol Meares ,,Tehnica ingrijirii bolnavului"
Editura ALL - Bucuresti 1996
Lucretia Titirca ,,Tehnici de evaluare si ingrijiri
acordate de asistentii medicali"
Editura Viata Medicala
Romaneasca
Minai Mihailescu ,,Chirurgie”
Editura Medicala - Bucuresti 1999
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ingrijirea pacientului cu parotidita epidemica.docx