Îngrijirea pacientului cu tulburări bipolare

Tulburările bipolare se încadrează în sfera bolilor mintale. La momentul actual, peste o treime din populația globului suferă de tulburări mintale. Tulburările mintale sunt dereglări funcționale ale creierului. Aceste dereglări ar putea avea la bază dezechilibre ale creierului cauzate de influențele genetice sau de factorii de mediu și sociali.

Aceste boli, ca și în cazul tulburărilor bipolare, nu trec de la sine. De aceea, o importanță deosebită în restabilirea stării de sănătate a pacientului o are tratamentul medicamentos care, în combinație cu psihoterapia, va genera rezultate optime. Tratamentului medical i se pot asocia activități ocupaționale prin care pacientului i se redă încrederea în sine, sentimentul de utilitate.

Milioane de oameni suferă de boli psihice dar, cu toate acestea, se știe prea puțin despre acestea. Persoanele afectate au nevoie de liniște, înțelegere și ajutorul semenilor. Tratamentul face ca multe dintre persoanele care suferă de astfel de boli să ducă o viață apropiată de normalitate sau chiar o viață productivă normală.

Tulburarea bipolară, cunoscută în trecut ca psihoza maniaco-depresivă sau psihoză periodică depresivă este o tulburare mintală care constă în modificarea anormală și pentru mai mult timp a dispoziției afective, a energiei, a abilității unei persoane de a funcționa în mod normal. Apar succesiuni ale episoadelor depresive cu cele maniacale care alterează funcționalitatea normală a persoanei în cauză. O formă mai ușoară a tulburărilor bipolare este ciclotimia. Denumită și tulburare ciclotimică, ciclotimia se caracterizează prin episoade hipomaniacale care alternează pentru o anumită perioadă de timp (mai mare de doi ani) cu episoade de depresie ușoară, iar între aceste perioade pacientul poate avea o dispoziție stabilă.

Kraepelin afirma că ciclotimia reprezintă o tulburare de personalitate.

Am ales să abordez în lucrarea de față tema „Îngrijirea pacientului cu tulburări bipolare” deoarece consider că din ce în ce tot mai multe persoane suferă de boli mintale, acest fenomen devenind tot mai îngrijorător.

De asemenea, consider că în tratarea unor astfel de afecțiuni pe lângă medicația prescrisă de medic, un rol deosebit de important îl are asistenta medicală. Aceasta oferă îngrijiri medicale calificate, contribuie la asigurarea unor condiții optime de spitalizare, comunică cu pacientul și familia acestuia și adoptă atitudini psihoterapeutice.

Lucrarea de față este structurată în trei capitole care tratează acest subiect în mod clar, utilizând un limbaj simplu dar și termeni medicali. Partea teoretică se îmbină cu partea practică pentru a reda o viziune cât mai clară asupra subiectului abordat.

Astfel, în primul capitol intitulat „Noțiuni generale referitoare la tulburările bipolare” se vorbește despre tulburările generale la modul general, se pot observa câteva aaspecte despre ceea ce înseamnă episod maniacal și episod depresiv în tulburările bipolare; se vorbește despre ciclotimie care este o formă atenuată a tulburărilor bipolare și despre importanța tratamentului în tulburările bipolare; ce fel de tratament există, cât de importantă este psihoterapia.

De asemenea, la pacienții cu tulburări bipolare creativitatea este la ea acasa, foarte mulți dintre aceștia având înclinații spre artă.

Deosebit de importantă în recuperarea pacientului este relația dintre asistenta medicală și pacientul cu tulburări bipolare care trebuie consolidată pe încredere, empatie, respect, demnitate, îngrijirile acordate de către asistenta medicală pacientului cu tulburări bipolare fiind atât de necesare.

În capitolul II intitulat „Nursingul psihiatric în ajutorul pacientului cu tulburări bipolare” se tratează în mod distinct rolul și atribuțiile asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu tulburări bipolare. Astfel, se vorbește aici despre rolul asistentei medicale și despre ceea ce presupune îngrijirea efectivă acordată de către asistenta medicală pacientului cu tulburări bipolare.

De asemenea, se aduce în prim-plan necesitatea comunicarii dintre asistenta medicală și pacientul cu tulburări bipolare.

Dacă în primele două capitole sunt cuprinse noțiuni generale și tehnici de nursing acordate pacientului cu tulburări bipolare, capitolul III intitulat „Îngrijirea pacientului cu tulburări bipolare. Studii de caz” vine cu o notă de vitalitate, ca o completare la cele două capitole cu exemple practice.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA TULBURĂRILE BIPOLARE

I.1 Aspecte introductive

Printre afecțiunile de natură psihică se numără și tulburările bipolare care apar mai frecvent la femei, riscul de imbolnăvire în rândul bărbaților fiind mai redus. Tulburările bipolare sunt definite in literatura de specialitate ca fiind tulburări de dispoziție în care apare un singur sau mai multe episoade maniacale sau hipomaniacale însoțite sau nu de episoade depresive.

În urma studiilor efectuate de către specialiști precum și în baza constatărilor că afecțiunea apare cu precădere la copiii proveniți din părinți cu tulburare bipolară, s-a dovedit că există o vulnerabilitate genetică.

I.1.1 Episodul maniacal. Mania se manifestă prin tulburări ale dispoziției „reprezentate de euforie sau irascibilitate, tulburări cognitive și tulburări psihomotorii”

Sindromul maniaco-depresiv se remarcă printr-un debut care se face în câteva zile sau săptămâni. În perioada de început se pot observa stări de indispoziție, oboseală, insomnie, tristețe care pot fi însoțite de tulburări digestive și dureri de cap. De asemenea, debutul episodului maniacal poate să înceapă și brusc, pacientul având o stare de dispoziție excesiv de bună. Atunci când pacientul este oprit însă de o persoană din anturaj în a-și manifesta bucuria, devine furios, chiar agresiv.

Ținuta pacientului are aspect neîngrijit, poate fi murdară și poate conține un element decorativ. Limbajul vorbit și scris suferă modificări în sensul că literele sunt scrise în mod dezordonat, cu tendința de a fi ornamentat cu flori, utilizează majuscule, semnele de exclamație.

În episodul maniacal, tulburările de dispoziție se manifestă printr-o stare exagerat de bună dispoziție care trece, deseori brusc, la irascibilitate, furie sau chiar violență și agresivitate.

Pacientul este foarte comunicativ, cu o mimică expresivă; femeile sunt fardate în mod exagerat și îmbrăcate în culori vii și combinații neobișnuite.

Pacientul, deși pare spiritual, inteligent, nu se poate concentra, acesta neputând menține concentrarea asupra unei activități mai mult de câteva minute.

Amintirile pacientului sunt vii și se derulează cu repeziciune iar gândirea sa prezintă tulburări de conținut dar și ale fluxului și coerenței. Pacientul prezintă o accelerare a fluxului de idei (apare fuga de idei), comunică cu ușurință și simte nevoia de a vorbi în permanență. Sunt prezente și idei de autovalorizare, de grandoare, pacientul având o părere foarte bună despre sine. De asemenea, în episodul maniacal pot exista halucinații cu caracter tranzitoriu. Ideile delirante ale pacientului pot fi de reformă socială, de invenție sau de persecuție, de gelozie.