Cuprins
- CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND HEPATITELE ACUTE VIRALE 6
- Agentul etiologic 7
- Epidemiologie 7
- Tablou clinic 8
- Forme clinice 9
- Diagnostic de laborator 10
- Evoluție. Prognostic 11
- Tratament 12
- Profilaxie 13
- CAPITOLUL III - HEPATITA ACUTĂ CU VIRUS B 14
- Etiopatogenie 14
- Epidemiologie 17
- Tablou clinic 18
- Forme clinice 19
- DIAGNOSTIC EVOLUTIV. PRONOSTIC 21
- Profilaxie 22
- Tratament etiotrop 23
- CAPITOLUL IV - HEPATITA CU VIRUS D 25
- Etiopatogenie 25
- Tabloul clinic 26
- CAPITOLUL V - HEPATITA ACUTĂ CU VIRUS C 27
- Etiopatogenie 27
- Epidemiologie 30
- Diagnostic pozitiv 31
- Tratamentul etiotrop 32
- CAPITOLUL VI HEPATITA ACUTĂ CU VIRUS E 33
- Etiologie. Epidemiologie 33
- Tablou clinic. Forme clinice. Diagnostic 33
- CAPITOLUL VII - ALTE VIRUSURI HEPATICE 34
- STUDIU EPIDEMIOLOGIC AL HEPATITELOR ACUTE VIRALE INTERNATE ÎN SECTIA BOLI INFECTIOASE A SPITALULUI MUNICIPAL DE URGENȚĂ MOINEȘTI ÎN PERIOADA 1998-2007. 35
- Ipoteza de lucru și scopul lucrării 36
- Material și metode 36
- Rezultate 37
- Concluzii 45
- CAZUL I 47
- CAZUL II 51
- CAZ NR III 54
- BIBLIOGRAFIE 58
Extras din licență
CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND HEPATITELE ACUTE VIRALE
Hepatitele virale reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Până în prezent sunt cunoscute 8 virusuri care produc inflamația ficatului:A, B, C, D, E, G, TTV, SEN.
O.M.S estimează că anual hepatita A cauzează 1,4 milioane de îmbolnăviri, marea majoritate în țările în curs de dezvoltare, datorită surselor nesigure de apă, salubrității neadecvate și igienei precare. Deși, spre deosebire de hepatitele B și C, nu cronicizează dar poate cauza simptome debilitante, necesită spitalizări prelungite datorită riscului crescut de transmitere la contacți și implicit costuri crescute, putând cauza și insuficiență hepatică acută (hepatită fulminantă) cu mortalitate crescută.
Hepatitele cu transmitere parenterală (B și C) sunt o problemă de sănătate publică care afectează și țările dezvoltate, datorită faptului că persoanele infectate cronic cu aceste virusuri au risc major de deces prin ciroză hepatică sau hepatocarcinom, afecțiuni ce ucid circa 1 milion de persoane anual. Se estimează că aproximativ 2 miliarde de persoane au fost infectate cu virusul hepatitic B (VHB), 350 milioane de persoane având infecție cronică, 600.000 de persoane decedând anual datorită complicațiilor acesteia. Infecția cu VHB poate fi prevenită prin vaccinare. Aproximativ 150 milioane de persoane sunt infectate cronic cu virusul hepatitic C (VHC), anual
de decese fiind datorate acestei infecții, care se poate vindeca prin tratament antiviral, dar pentru care nu există vaccin.
Figura 1- principalele virusuri hepatice.( www.romedic.ro)
CAPITOLUL II - HEPATITA ACUTĂ CU VIRUS A
Agentul etiologic
Virusul hepatitic A (VHA) este unicul membru al genului Hepatovirus, familia Picornaviridae, fiind un virus ARN, cu genom monocatenar. Virionul VHA, analizat prin microscopie electronică, este o particulă rotundă, relativ netedă, cu diametrul de 27-30 nm. Agentul etiologic este reprezentat de virusul hepatitic A(HAV). Structura sa include :4 polipeptide structurale-VP-uri: trei externe (VP1-3), una interna (VP4).
Tulpinile virale VHA au doar un singur serotip, de aceea, infecția cu oricare tulpină conferă protecție față de toate celelalte. Replicarea VHA pe culturi celulare poate fi detectată numai prin tehnici imunologice, sau prin metode de hibridizare a acidului nucleic.
Prezintă o replicare inițială în hepatocite, după care este secretat în canaliculii biliari, iar de aici în tractul intestinal. Absența învelișului lipidic este un factor important pentru virusurile cu transmitere digestivă (VHA și VHE), acestea nefiind inactivate de bilă.
Epidemiologie
Sursa de agent patogen este reprezentată de omul bolnav cu forme clinice sau inaparente (mai numeroși).
Transmiterea se realizează fie direct (prin sărut, obiecte comune, closet) fie indirect, pe cale enterală (prin alimente, apă etc.) și, foarte rar, pe cale sexuală.
Factori favorizanți sunt reprezentați de colectivități, igiena defectuoasa, zone supraaglomerate.
Sezoanele predominante în care apare boala sunt vara - toamna.
Receptivitate - boala apare frecvent la copii și adulți tineri; nu există purtători cronici. Este forma cea mai răspândită de hepatită virală. În Romania are un caracter endemic, uneori cu mici izbucniri epidemice.
Contagiozitatea începe în a 2-a ½ a perioadei de incubație (15 zile), perioada prodromală (7 zile) și perioada de stare (primele 7-10 zile ale icterului) când virusul e prezent în sânge și materii fecale.
Bibliografie
1. Boli infecțioase, Ediția a III-a - Marin Voiculescu, Editura Medicală, București, 1981.
2. Microbiologie medicală - Dumitru T. Buiuc, Editura ”Gr. T. Popa” U.M.F. Iași, 1992
3. Boli infecțioase - Ileana Rebedea, Editura Medicală, București, 2000
4. Patologia infecțioasă mereu în actualitate - Doina Mihalache, Doina Azoicăi, Editura ”Gh. Asachi”, Iași, 2000
5. Terapia intensivă în bolile infecțioase severe - Vasile Luca, Carmen Mihaela Dorobăț, Gheorghe Dorobăț, Editura Tehnopress, Iași, 2001.
6. Îngrijirea omului sănătos și omului bolnav - Florian Chiru și colaboratori, Editura CISON; București 2001
7. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile - Aurel Ivan, Editura Polirom, Iasi, 2002
8. Boli Infecțioase - Mircea Chiotan, Editura Național, București, 2002
9. Infectious diseases for medical students - Egidia Miftode, Vasile Luca, Editura ”Gr. T. Popa”, U.M.F. Iași, 2002
10. Virusologie Medicală - Costin Cernescu, Editura Medicală, București 2003
11. Hepatitele virale B și C - Actualități, Sub redacția Dr. Florin Alexandru Căruntu, Editura Infomedica, București, 2007
12. Breviar Explorări Funcționale și de Îngrijiri Speciale acordate bolnavului; Lucreția Titircă și Editura Viața Medicală Românească 2008
13. Boli infectioase - diagnostic și tratament - Carmen Mihaela Dorobăț, Mihaela Catalina Luca, Egidia Gabriela Miftode, Editura ”Gr. T. Popa” U.M.F. Iași, 2012.
14. Vâță A. Corelații clinice, biochimice și imunologice în hepatita acută B. Teză de doctorat, UMF Iași, 2007.
15. Tănăsescu C. Bolile ficatului și pancreasului. Editura Mondocart Pres. București. 1999.
16. Lai CL, Ng RP, Lok AS. The diagnostic value of the ratio of serum gamma - glutamyl transpeptidase to alkaline phosphatase in alcoholic liver disease. Scand J Gastroenterol 1982;
17. Beck J, Nassal M. Hepatitis B virus replication. World J Gastroenterol2007.
18. Lok ASF, Mc Mahon BJ. Chronic hepatitis B: update of recommendations. Hepatology 2004;
19. EASL Clinical Practice Guidelines: Management of chronic hepatitis B. European Association for the Study of the Liver. J Hepatol
20. 2009
21. Feld JJ, Wong DKH, Heathcote EJ. Endpoints of therapy in chronic hepatitis B. Hepatology 2009;
22. Janssen HLA, van Zonneveld M, Senturk H et al. Pegylated interferon alfa - 2b alone or in combination with lamivudine for HBeAg - positive chronic hepatitis B: a randomised trial. Lancet 2005.
23. Lau GKK, Piratvisuth T, Luo KX et al. Peginterferon alfa-2a, lamivudine and the combination for HBeAg-positive chronic hepatitis B. N Engl J Med 2005;
24. Davis GL. Monitoring of viral levels during therapy of hepatitis C. Hepatology2002; 36 (Suppl):
25. Zeuzem S. 12 weeks of follow-up is sufficient for the determination of SVR in patients treated with interferon alfa for chronic hepatitis. J Hepatol 2003;
26. Bruno S, Battezzati PM, Bella G et al. Long-term beneficial effects in sustained responders to interferon-alfa therapy for chronic hepatitis C. J Hepatol 2001;
27. Shiffman ML, Di Bisceglie AM, Lindsan KL. Peginterferon alfa-2a and ribavirin in patients with chronic hepatitis C who have failed prior treatment. Gastroenterology 2004.
28. McHutchison JG, Bartenschlager R, Patel K et al. The face of future hepatitis C antiviral drug development : recent biological and virologic advances and their translation to drug development and clinical practice. J Hepatol 2006;
29. McHutchison JG, Lawitz EJ, Shiffman ML et al. Peginterferon alfa - 2b or alfa - 2a with ribavirin for treatment of hepatitis C infection. N Engl J Med 2002.
30. Ceaușu E Hepatite acute virale, în Tratat de pediatrie, sub redacția Ciofu E, Ciofu C, Ed. Medicală București, 1999.
31. Duca E, Scripcariu D, Trifan M, Scripcaru L , Fochi M: Cercetări epidemiologice, clinice și de laborator asupra prevalenței purtătorilor de AgHBs în județul Iași în perioada 2001- 2005. Rev.Med.Chir.Soc. Med.Nat. Iasi.2007.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ingrijiri calificate in hepatitele acute virale.docx
Alții au mai descărcat și
PARTEA GENERALĂ INTRODUCERE Bronhopneumopatia obstructivă cronică (B.P.O.C.) se referă la bolnavii cu bronșită cronică, emfizem pulmonar și astm...
PARTEA I CAPITOLUL I INTRODUCERE Ulcerul gastric şi duodenal reprezintă o afecţiune foarte frecvent întalnită,poate una dintre cele mai...
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A FICATULUI 1. 1 Anatomia Ficatul este cel mai mare organ din corp. Organ plin, de consistenţă fermă, ficatul...
MOTO “Viața este energie, efort interior, nazuință și împlinire. Viața este într-un cuvânt activitate. Aceasta este chiar nevoia fundamentală...
PARTEA I: PARTEA GENERALĂ Capitolul 1 Definiţie. Istoric Definiţie Bronşiectazia reprezintă o dilataţie permanentă şi anormală a bronsiilor....
I. ARGUMENT În lucrarea de față am încercat să expun rolul asistentei medicale în efectuarea intervențiilor de nursing a bolnavului cu ulcer...
Sănătatea reprezintă cel mai frumos şi cel mai de preţ dar de care beneficiază fiinţa umană. Când beneficiem de sănătate putem face faţă diverselor...