Noțiuni de Anatomie și Fiziologie a Stomacului și Duodenului

A) STOMACUL

A.1) GENERALITĂŢI

Stomacul este un organ cavitar toraco-abdominal, situat în etajul supramezocolic, fiind cea mai dilatată parte a tubului digestiv. Are forma literei “J” sau de cârlig la omul viu şi de cimpoi la cadavru. Este situat între esofag si duoden, are dimensiuni diferite în functie de individ, vârstă, constituţie, stări funcţionale şi poziţia corpului. În general, în stare de umplere, are 25 de centimetri lungime, 12 centimetrii lăţime între cele două curburi, 8 milimetrii grosime între cei doi pereţi. Stomacul gol are 18 centimetri lungime, 7 centimetri lăţime şi 3 milimetri grosimea pereţilor. Capacitatea stomacului este de 1200 – 2000 cm3.

Stomacului i se descriu o faţă anterioară şi o faţă posterioară, acoperite de peritoneu; două curburi (una mică şi una mare) şi două orificii (cardia şi pilorul).

Cardia este primul segment, se proiectează la nivelul vertebrelor T10 – T11 şi la 3 cm sub hiatusul diafragmic; se sprijină de aortă, având anterior lobul hepatic şi în stânga grosimea retroperitoneală.

Mica curbură are doi versanţi: unul vertical, ce continuă marginea dreaptă a esofagului, şi unul orizontal, uşor ascendent spre dreapta. Pe aceşti versanţi sunt cele mai frecvente localizări ale ulcerului gastric.

Marea curbură are formă convexă şi continuă marginea stângă a esofagului.

Porţiunea pilorică se împarte în antru piloric (mai dilatat) şi canal piloric (cilindric, de 3 – 5 cm, cu o direcţie uşor ascendentă spre dreapta şi înapoi).

Pilorul este partea terminală a stomacului, conţinând muşchiul piloric, ca un inel circular. Pilorul este mobil, situat profund la 2 – 3 cm deasupra ombilicului şi pe linia mediană (când stomacul este gol) la nivelul vertrebei lombare L1-2.

Fundul stomacului ajunge până la a cincea coastă, sub cupola diafragmatică (prin intermediul căreia are raport cu vârful inimii, pleura şi plămânul stâng).

A.2) STRUCTURA STOMACULUI

De la interior spre exterior se găsesc patru straturi:

1. Tunica seroasă – formată din peritoneu (ce acoperă stomacul în cea mai mare parte) care poate adera la diafragm.

2. Tunica musculară – formată din fibre musculare netede dispuse în trei substraturi: fibre longitudinale la exterior, circulare la mijloc şi oblice la interior. În stratul muscular există un plex nervos vegetativ format din fibre simpatice şi parasimpatice (plexul Anerbach).

3. Tunica submucoasă – formată din ţesut conjunctiv lax, ce conţine vase de sânge şi plexul nervos vegetativ, compus din fibre simpatice si parasimpatice (plexul Meissner).

4. Tunica mucoasă – este cutată cu numeroase pliuri (exceptând mica curbură). Mucoasa are un epiteliu simplu cilindric. La nivelul cutelor sunt mici zone denumite arii gastrice, la suprafaţa cărora se află orificii unde se deschid glandele gastrice. Acestea sunt glande tubulare, simple sau ramificate, ce secretă suc gastric. După localizarea lor avem glande cardiale, fundice, pilorice şi ale corpului stomacului. Ele secretă mucus sau pepsinogen, (HCI şi mucus).

Vascularizaţia stomacului

Vascularizarea este asigurată de ramuri ale arterelor trunchilui celiac (artera gastrică, slenică şi hepatică) iar sângele venos ajunge în vena portă. Limfaticele ajung în ganglionii marii şi micii curburi, apoi înspre canalul toracic.

Inervaţia stomacului

Inervaţia este asigurată de plexul gastric (provenit din plexul celiac) format din fibre simpatice şi parasimpatice.